Elena Liliana Popescu – Lista Opere

Autor : Elena Liliana Popescu


Folclor – Lista Opere

Autor : Folclor


Opera Apartinand Folclor | | Nici un Comentariu »

Nu credeam să-nvăţ …

Autor : Geo Bogza

Fără frumuseţea ta, frumuseţea lumii e scrum şi cenuşă,

Fără braţele tale, braţul oricui e pentru mine laţ de spânzurătoare.
Trăiesc numai ca să măsor, în fiece clipă, neîndurarea morţii.

Fără ochii tăi, ochii mei nu văd decît întuneric,
Nimic nu mai are glas, stinsă e orice lumină.
Ce grea e moartea într-un univers care el însuşi moare.

Fără numele tău, numele meu numeşte neantul,
Vânăt urcă din adânc valul mării, urlându-şi disperarea.

Fără frumuseţea ta, frumuseţea lumii e scrum şi cenuşă.

Opera Apartinand Geo Bogza | | Nici un Comentariu »

Orion

Autor : Geo Bogza

OrionNici o corabie nu s-a întors vreodata
Din marile sudului sau de la capricorn
Atât de pura si eleganta fregata,
Cum se intoarce toamna Orion.

Peste paduri inverzite n-a stralucit nicicând
Lumina lui alba. Nici pe pajisti de fin.
Oceane si munti il vad primavara plecând
si cerul nu-si mai afla multa vreme stapân.

Octombrie urca din nou peste gradini
inaltele-i catarge cu vârfuri de platina
si toata iarna, apoi, corabia de lumina
Deasupra lumii uimite se clatina.

Rege al constelatiilor din septentrion
Mereu lunecând peste lumi inghetate
Asa strabate noaptea marele Orion,
Corabie leganata în eternitate.

Opera Apartinand Geo Bogza | | Nici un Comentariu »

Soarele si Luna

Autor : Folclor

Umbla soare sa se-nsoare,
Noua ai pe pe noua cai.
Noua pe drumuri a stat,
Noua cai mi-a cumparat,
Alti-n grajd ca i-a spetit,
Potrivnica n-a gasit.
Ca soru-sa Ileana,
Ileana Cosanzeana,
Din otrovarile marii,
La cele noua argele.
Tese-mi, cheldeseste
Si mi se gateste
Cu suveica d-aurel,
Cu sulul de argintel.
Si panza-i de matasa,
Sa faca lui soare camasa.
In gura d-argea
Soare ca sosea
Si el ca-mi zicea:
-Hai, soru-mea, Ileano,
Ileano Simzeano,
Intinde-ti, neica, piciorul
Si-ti ia condurul,
Seaca-mi sufletul,
Ca eu am umblat,
Mult mi-am trepadat,
Noua ai pe noua cai,
Noua pe drumuri mi-au stat,
Noua cai mi-am cumparat,
Alti-n grajd ca i-am spetit,
Potrivnica n-am gasit,
Far’ decat, soro, pe tine,
Arde inimioara-n mine!
Luna raspundea,
Lui soare-i zicea:
-Frate, luminate,
Trup far’ de pacate,
Unde s-a aflat
Si s-a-adevarat
Sa ia sor pe frate?
Asta nu se poate!
Si frate pe sor,
N-are-n lume dor!
D-o fi sa te iau,
Tu mie sa-mi faci
D-o scara de fier
Cu piroane de otel,
Sus la-naltul cer,
Pan-la maica Eva
Si la mos Adam;
Daca ei or vrea
Atunci ne-om lua.
Soare c-auzea,
Puternic ce era,
Din palme batea,
Scara mi-o cladea,
Sus ca sa suia,
Pe scara de fier
Chiar la-naltul cer.
Eva ca-l vedea,
La Adam striga:
-Adame, Adame,
Ia tu cheile,
Deschide portile,
Pe soare sa-l plimbi,
Pe puntea iadului,
Muchia cutitului.
Adam auzea,
La soare se ducea
S-asa cuvanta:
-Soare luminate,
Trup far-de pacate,
Dar tu ce-mi poftesti,
Spune-mi, ce voiesti?
Dar soare striga,
Fiindca nu stia,
Iadul ca-l dorea,
Iadul ca-l poftea.
Adam se scula,
De mana-l lua,
La iad mi-l ducea,
Pe punte il da,
Puntea iadului,
Muchia cutitului!
Adam se scula,
La mijlocul puntii sta.
Puntea se misca
Soare scapata,
In iad ca-mi cadea,
Viermii-l incarca,
Viermi neadormiti,
Cu cap si cu dinti,
Cu capul de os.
Si el ca vedea
Niste butuci parliti,
La pamant trantiti.
Si el se mira,
Si el intreba:
-Adame, Adame,
Ce sunt ai busteni parliti
De zac la pamnat trantiti?
Adam raspundea,
Lui soare zocea:
-Nu-s butuci parliti,
Ci-s oameni negriti,
Negriti, nespovediti,
Care nu si-au dat,
Care nu si-au fapt.
Si sunt negrii si parliti
Si de veci ei oropsiti.
Adam se scula,
Acolo-i lasa
Si el ca-mi pleca.
Soare cand vedea,
Greu se-nspaimanta,
La Adam striga:
-Adame, Adame,
D-ai facut vreodata bine,
Fa s-acuma pentru mine:
Te rog ca pe Dumnezeu,
Vezi de sufletul meu!
Adam l-auzea,
Mila i se facea,
De mana-l lua,
Pe soare-l scotea,
Soare ca uita,
La soru-sa gandea,
Adam ce-mi facea?
De mana-l lua,
La raiu mi-l ducea.
In rai ce-mi vedea?
Tot pomi inverziti,
Tot pomi infloriti,
Altii parguiti,
In ei pasarele
Mici si mititele,
Mandre, frumusele,
Zboara, ciripeste
Si din plisc graieste:
-Ferice de noi
Si de parintii nostri,
De ne-au botezat
Si ne-au comandat,
La dreapta ne-au dat!
Au la ce trai,
Au la ce muri.
Aici d-or veni,
Ferice de ei o fi!
Adam se scula,
Drumul acas-ii da.
Soare acas’venea,
Pe loc ca uita,
La Iana gandea
In ostrovurile marii,
La cele noua argele.
Aici c-ajungea
La gaura d-argea,
Soare ca striga:
-Hai, soru-mea Ileana,
Ileana Cosanzeana,
Tinde-ti piciorul
Si-ti ia condurul,
Seaca-mi sufletul.
Ea ca raspundea,
Lui soare zicea:
-Frate luminate,
Trup far’ de pacat,
D-o fi sa te iau,
Tu mie sa-mi faci
Ia, d-un pod pe mare,
La capul podului
D-alba manastire,
Chip de pomenire
Pentru cununie.
Soare se scula,
Puternic ce era
Din palme batea,
Podul mi-l facea,
La capul podului,
Chip de manastire,
Falnica zidire
Pentru cununie.
La gura de-argea
Soare ca-mi venea,
Din gura-mi zicea:
-Hai soru-mea Ileano,
Ileano Cosanzeano,
Sa ne cununam,
La dreapta sa dam.
Si ei ca pornea,
La pod ajungea
Si pe pod mergea,
Mireasa-nainte,
Mirele pe urma.
La mijloc sosea,
Aici se oprea,
Luna ca zicea:
-Soare luminate,
Trup far’ de pacate,
Und’ s-a vazut,
Und’ s-a pomenit
Mireasa-nainte.
Mirele pe urma?
Inainte mi-l da,
In urma ea ca sta,
Din gura zicea:
-Decat nevasta fratilor
si muma nepotilor,
Mai bine asternut broastelor,
Buna masa crapilor!
Manele sapa facea,
In mare ea se arunca
Si-n apa se scufunda.
Domnul insa, n-o rabda,
Mreana mi-o facea.
De unde se zbatea
Si se zvarcolea,
Un solz ca sarea,
In cer se prindea,
Luna se facea.
Soare se scula,
Din palme batea,
In cer s-anina.
Luna ca-i zicea:
-Soare luminate,
Trup fara de pacate,
De vazut sa ne vedem,
De-ntalnit sa nu ne-ntalnim!
Cand eu oi fi la asfintit,
Tu sa fii la rasarit;
Cand eu oi fi la rasarit,
Tu sa fii la asfintit!
Ca d-atunci s-a facut
Luna luminat’.
Sa traiesti cu drag,
Asa i-a fost dat!

Opera Apartinand Folclor | | Nici un Comentariu »

Păpăruga

Autor : Folclor

Păpărugă, rugă,
Ia ieşi de ne udă,
C-o galeată de-apă
Păstă lumea toată…

Păpărugă, rugă,
Ia ieşi de ne udă,
C-o galeată de-apă
Păstă lumea toată…

Ploaie, Doamne, ploaie,
Locu’ să să-nmoaie.
Ploaie, Doamne, ploaie,
Locu’ să să-nmoaie…

Bumburel de-argint,
Varsă-l pre pământ.
Ploiţă curată,
Ce-i din cer lăsată,
Cucuruzile, cât grădinile,
Cucuruzile, cât grădinile.

Păpărugă, rugă,
Ia ieşi de ne udă,
C-o galeată de-apă
Păstă lumea toată…
Ploaie, Doamne, ploaie,
Locu’ să să-nmoaie.
Ploaie, Doamne, ploaie,
Locu’ să să-nmoaie…

Opera Apartinand Folclor | | Nici un Comentariu »

Voinic strain

Autor : Folclor

Foaie de-un pelin
Si de rozmarin
Un voinic strain
Singurel pe drum

Intra noaptea-n sat
De caine latrat
De lume-njurat
Doarme langa gard
Noaptea nemancat
De caine latrat

Vai, voinic strain
Ca mar dulce-n drum
Cine pe drum trece
Nu mi-l ocoleste
Trece dusmanul
Si da cu parul
Si-mi rupe pe mar
Seaca sufletul

Tulpioara-i plange
Cu lacrami de sange
Crengile ca-i zice:
“Taica nu mai plange
Ca nu-i vina mea
Nu e nici a ta
Ca n-am rasarit
La loc potrivit
De drumuri ferit

Taci ca de-oi trai
Io te-oi ingradi
Cu gard de nuiele
De cuvinte grele”

Foaie de-un mar dulce
M-as duce, m-as duce
Dar mi-e calea-n cruce
Si nu stiu ma duce
La cel paltin nalt
Nalt si blestemat
Drumul sa-mi opreasca
Moartea sa-mi umbreasca

Foaie de-un mar mic
La umbra de nuc
Doarme un voinic
Murgu-i priponit
Lantus de argint
Murgu’ strafiga
Voinic destepta

“Bea murgule, bea
Furul te-a fura
Lantul te-ar rodea
Lupii te-ar manca
Tu cand strafigasi
De ma desteptasi
Frumos vis visam
Cum ma logodeam
C-o fata de crai
Pe-o gura de rai”

“Stapane, stapane,
Nu ma blestema
Nu stii ca-i asa
Furul m-o fura
Lantul m-o rodea
Lupii m-or manca
Tu ai ramanea

Singurel pe vale
Cu saua-n spinare”

Opera Apartinand Folclor | | Nici un Comentariu »

Galopul

Autor : Eusebiu Camilar

Mai zvelt decât săgeata din arc, te-aruncă, murg!
Am răzbătut prin marea prelungului amurg.

Şi-acum de mult se vede, cum zbori cu coama-n vânt,
Luceafărul în boldul din fruntea ta răsfrânt…

Lovit-ai cu potcoava, şi-a scânteiat la pod,
Vreun hârb, sau diadema purtată de Nimrod?

Furtuna urlă-n faţă din răsputerea ei?
Îl urmărim pe Cresus în carul tras de lei!

Aleargă şi mai tare, de sete până arzi:
Noi vom întoarce carul cel tras de leoparzi…

Mai iute ca săgeata… mai iute! Nu-i când sta…
se-nalţă-n urmă pulberi şi înaintea ta,

Şi mă-nfior deodată, şi parcă frică mi-i:
Dac-ai sărit, din fugă, de-a dreptu-n galaxii?

Opera Apartinand Eusebiu Camilar | | Nici un Comentariu »

Somnul

Autor : Eusebiu Camilar

Demult cocorii nopţii prin cer s-aud vâslind…
Să ne lăsăm în voia luntraşului, zâmbind…

E mai umbros pământul şi-i cerul mai umbros.
Îndată vom pătrunde pe-un luviu mătăsos,

Şi timpu-n vremea asta tăcut la prag va sta.
Hai, umple-i tu ulciorul cu vin, cu mâna ta –

Şi-o să se mire timpul cum tot răsar, uşor,
Luceferii de seară din vinul din ulcior…

Iar noi în vremea asta va fi să coborâm
Pe-un fluviu de mătase, spre celălat tărâm;

Umbros va fi pământul, şi cerul mai umbros…
Pluti-vom mai departe pe fluviul mătăsos –

Iar timpul tot ulciorul să-l bea, şi mai profund,
Pân’ vor rămâne numai luceferii pe fund.

Opera Apartinand Eusebiu Camilar | | Nici un Comentariu »

Creanga inimii

Autor : Eusebiu Camilar

Când alte universuri mă cheamă sau le chem,
De-o nostalgie cruntă adânc oftez şi gem,

Căci ştiu atât de bine că din acelaşi lut
Şi trupul meu şi Calea Lactee s-au făcut,

Că din aceeaşi piatră cândva am scăpărat
Luceafărul de ziuă şi ochiul meu curat,

Şi nici măcar o clipă eu nu mă mir că pot
Să ţin pe creanga asta şi universul tot…

Îl port pe creaga asta întinsă uşurel,
Cum port lumina lumii în piatra de inel,

Şi pare universul imens şi uimitor,
Adeseori ca bucla iubitei de uşor,

Şi-l simt pân’ la durere şi imn, adese, când
Cumplit mi se apasă pe creanga lăcrămând.

Opera Apartinand Eusebiu Camilar | | Nici un Comentariu »

Pagina următoare »
Hosting oferit de CifTech