O privire peste lume

Autor : Andrei Muresanu

Deşert e tot ce vede semeţul ochi supt soare
Şi nu e fericire deplină pre pământ;
Un vis e ce-amăgeşte fiinţa muritoare
Din oara când se naşte şi până la mormânt!

Văzutu-s-a om cândva să zică l-a sa moarte:
“Mă duc cu bucurie, c-am fost şi-s fericit”?
Un rege-a stat în lume, a cărui rară soarte
La altul în natură cu greu a mai zâmbit;

Şi iată că el singur a scris cu-amărăciune,
Târât de-a lumei valuri, ce turbă ne-ncetat:
“Nimic supt cer statornic, ci tot deşărtăciune,
Deplină fericire supt soare n-am aflat!”

Un tată se sileşte s-adune-averi în lume
Încungiură oceanuri cu mii nefericiri,
Când fiu-i se răsfaţă văzând că are sume
Ce pot să corespundă la oarbele-i simţiri!

Un jude calcă legea, cu scop să mulţămească
Desfrâul unei patimi de care-i subjugat;
În urmă dă prinoase, cu scop să amuţească
Simţirea conştiinţei ce-l mustră ne-ncetat.

Un trântor suge mierea ce crudele albine,
Zburând în armonie mai multe zeci de mii,
Adună dimineaţa, în oarele senine,
Când soarele străluce pe verzile câmpii.

Făţarnicul să-nchină cu buzele pătate,
Iar inima-i vicleană goneşte mijiociri
Să guste-n răsfăţare-şi ce altor nu-s iertate,
Să-ncarce pe săracul cu mii de asupriri.

În gura-i pângărită de false jurăminte,
Bucată neiertată de lege n-a întrat,
Iar vorbe necurate, ocări de lucruri sânte,
Ca ploaia primăverei din rostu-i au zburat.

Deşert e dar ce vede semeţul ochi sub soare,
Şi nu e fericire deplină pre pământ;
Un vis e ce-amăgeşte fiinţa muritoare
Din oara când se naşte şi până la mormânt!

(1845)

Opera Apartinand Andrei Muresanu | | Nici un Comentariu »

Pod peste Mures – Voiculescu

Autor : Vasile Voiculescu

La vad, un pod de lemn, cu coperisul de sindrila,
lung cat o ulita de sat,
se-ntinde peste Mures. Mal vrea de mal in veci sa lege.
Astfel tara mostenitu-1-a din leat.

Isi au maretele-ntamplari si lucruri cantaretii lor,
dar podului ii canta numai apa, ce sub el se-ndeasa,
despre toti si toate-i canta, cate au trecut
pe el ca printr-o casa, lunga dreapta casa,

ca printr-o casa la al carei prag
sfarseste drumul, ca sa iasa
la cellalt capat iarasi drum, drum vechi – ¬in lume
precum pravila il vrea – lasat in voie sa porneasca.

Osti trecura-n veac pe-aci, si Radu cel Frumos,
roti ferecate, roibi domnesti, comori si lacrimi,
moti cu ciubare, turme, vanturi,
rapusi si-nvingatori, stindarde, patimi.

Pe toti si toate-n nopti, cand valvele se bat,
ii poti vedea-n lumini de-o clipa inca,
asa cum ceasul, de pe-un tarm mutandu-i,
i-a mantuit spre celalalt peste valtoarea-adanca.

Dar ce liniste-i acum la vad! Ce treaza-amiaza!
Prin istorie adie doar miros de otava.
Subt pod un sarpe se soreste, lung si nemiscat,
ca-ntr-o emblema rara, de straveche slava.

Cantec despre regele Ion – Voiculescu

Autor : Vasile Voiculescu

Avem acelasi nume, tu si eu,
ca-i iarna sau ca-i primavara
ne cheama azi pe toti la fel:
Ion fara de tara.

Cand rade cineva pustiu
in casa sau pe-afara,
sa stii ca unul singur e:
Ion fara de tara.

O umbra de se clatina prin vant
scancind sub grea povara,
nu intreba, caci este el:
Ion fara de tara.

Un vaier dac-ar fi s-auzi
a zecea mia oara,
sa stii ca unu-i pentru toti:
Ion fara de tara.

Au milieu de la forêt

Autor : Mihai Eminescu - Fr

Au milieu de la forêt
Viennent les oiseaux sans arrêt
De la coudraie fort ombrageuse,
A la clairière joyeuse,
Clairiere pres de l’étang
Qui, aux grands roseaux ondoyants,
Se balance ainsi dans Ies ondes.
Pénétré dans ses eaux profondes
Par la lune, par le soleil
Par les oiseaux comme merveilles,
Par les étoiles éternelles,
Par les volées des hirondelles
Par le visage de ma belle.

De-a v-aţi ascunselea

Autor : Ana Blandiana

Şi iată, bisericile
Pornesc să alunece pe asfalt
Ca nişte corăbii
Încărcate de spaimă,
Cu turnul catarg
Şi pânze umflate
De vântul
Bătând mereu din altă direcţie,
Încât,
Dacă mergi neatent pe stradă,
Poţi fi oricând călcat de o biserică
Înnebunită,
Grăbită să se ascundă.

Opera Apartinand Ana Blandiana | | Nici un Comentariu »

Două cruci

Autor : Ana Blandiana

Tu ai fost crucea mea
Înaltă, subţire,
În stare să mă răstignească
Grindă pe grindă.
Eu am fost crucea ta
Copilărească,
Răsfrântă-n oglindă.
Aceeaşi mişcare
Pentru îmbrăţişare
Şi răstignire,
Pentru mire
Şi pentru mireasă.
Lasă
Vremea să curgă de două ori,
Dinspre seară, şi dinspre zori,
Pentru unul, şi pentru altul,
Să ne asemene,
Şi să ne-acopere sumbră
Cu flori –
Printre care să privim spre înaltul
Desenat cu două cruci gemene:
Una de umbră.

Opera Apartinand Ana Blandiana | | Nici un Comentariu »

Sf. Gheorghe cel fals – Doinaş

Autor : Ştefan Augustin Doinaş

Acum vreo cîţiva secoli într-o seară,
trimisul diavolului pe pămînt
intra-ntr-un schit de maici, sub frunza rară,
purtînd la glezna vînătă de ceară
veriga unui cinic legămînt.
Căci se afla acolo-n mănăstire
Cecilia, fecioara fără preţ,
călugăriţa albă şi subţire,
cea pentru Domnul plină de iubire,
iar pentru lume plină de dispreţ.
(-Heruvi cu săbii arse de ulei,
duraţi un zid de pază-n jurul ei !)
Iar diavolul, trecînd prin groase ziduri,
venea-n chilie ca un ins frumos
ţinînd în mîna-ntinsă două bliduri
pline cu vin ca sîngele spumos.
Dar ea, fugind mereu de arătare,
cădea-n genunchi sub candela cu mir
rugîndu-se acelui sfînt călare
ce rupe-ale balaurului gheare,
în platoşă-mbrăcat şi-n mohair.
(-Serafi cu săbii de răşini fierbinţi,
chemaţi în jurul ei sobor de sfinţi!)
Dar diavolul şiret, băgînd de seamă,
intra-n icoana plină de scîntei,
lovea balaurul cu solzi de-aramă
şi cobora cu suliţa din ramă
făcînd un semn cu mir pe fruntea ei.
Atunci, cuprinşi de-un foc fără suflare,
ardeau în flăcări nalte ca de vis,
iar faţa ei de-o limpede paloare
îşi înclina corola ca o floare
la vîntul unui mistic paradis.
(-Arhangheli, stingeţi paloşul de jar!
De-acuma totul este în zadar.)
In zori, păcatul s-aprindea-n chilie;
dar noaptea ca o stea căzută-n văi,
ei luminau cu grea molancolie
un lac cu lintiţă portocalie
bogat, pe ţărmuri reci, în cucuvăi.
Şi sălcii mari, de duhuri cercetate,
şi valuri de argint, şi roşii peşti
plîngeau amar în margini de cetate
surîsul ei muşcat de voluptate
sub zodii fermecate diavoleşti.
Dar diavolul, întors de către undă,
rupea veriga, o zvîrlea-napoi
şi se lega cu altă za rotundă,
robit de sărutarea ei profundă,
jurîndu-se pe ceasul de apoi.
(-O, ţine minte, suflete pustiu,
că niciodată nu e prea tîrziu!)
Spre ziuă, cînd pe mal îl prinse somnul,
heruvi cu săbii arse de ulei
pe fată o luară-n lac, la Domnul,
şi peşti cu ranguri, păstrăvul şi somnul,
aleseră de strajă-n jurul ei.
De-atunci, mereu, în fiecare seară,
trimisul diavolului pe pămînt
se plimbă singur pe sub frunza rară,
purtînd la glezne vînătă de ceară
veriga unui mare legămînt.

(1948)

Poezii Pentru Copii

Autor : Poezii pentru Copii

Autorii Poeziilor pentru Copii:

Aceasta este lista completa de poezii pentru copii si autorii operelor .

In categoria Poezii Pentru Copii nu este dezvaluit autorul , lista de mai jos este informativa , va lasam pe dumneavoastra sa retineti autorul

  • » La hotar de copilărie neîntrebată – de Elia David
  • » Cireşul – de tincuta horonceanu bernevic
  • » Printre flori – de Elia David
  • » O fetiţă mititică – de Carmen Vintan
  • » Lacrimile – de Elia David
  • » Unde se opreşte un Vis – de Elia David
  • » Un singur cuvânt – de Elia David
  • » Primăvara – de tincuta horonceanu bernevic
  • » O depărtare – de Elia David
  • » Barza – de tincuta horonceanu bernevic
  • » Vrăbiuţa – de tincuta horonceanu bernevic
  • » Prietenii – de tincuta horonceanu bernevic
  • » Norul – de tincuta horonceanu bernevic
  • » Parfum de lăcrămioară – de Elia David
  • » O dorinţă – de Elia David
  • » Moş Crăciun Adevărat – de Elia David
  • » Făt-Frumos şi Zmeul – de Grigore Diviza
  • » Poveste – de Grigore Diviza
  • » Trei feciori – de Grigore Diviza
  • » Moş Crăciun vine-n pădure – de tincuta horonceanu bernevic
  • » Ce caută un gând – de Elia David
  • » Un minut – de Elia David
  • » Vis de iarnă – de tincuta horonceanu bernevic
  • » Baia – de tincuta horonceanu bernevic
  • » Noaptea lui Moş Crăciun – de tincuta horonceanu bernevic
  • » La plimbare – de tincuta horonceanu bernevic
  • » Cearta – de tincuta horonceanu bernevic
  • » Zâmbetul – de Elia David
  • » Zoogrădiniţa – de tincuta horonceanu bernevic
  • » Cea mai sensibilă floare – de Elia David
  • » Ghiocelul – de Elia David
  • » Prietenie – de Elia David
  • » Poştaşul Bondocel – de tincuta horonceanu bernevic
  • » Ţara Părinţilor cu Inimi de Aur – de Elia David
  • » Ariciul – de tincuta horonceanu bernevic
  • » cățelușul fericit – de Alberto M. Popesco
  • » Cea mai mare faptă bună – de Elia David
  • » Ce fac toată noaptea stelele-n cer – de Elia David
  • » Şoricelul – de tincuta horonceanu bernevic
  • » Darul – de Jianu Liviu-Florian
  • » Cine mângâie florile supărate – de Elia David
  • » Azorel – de tincuta horonceanu bernevic
  • » Suflet de copil – de Elia David
  • » Iarnă – de tincuta horonceanu bernevic
  • » O copilărie frumoasă – de Elia David
  • » Câţi bunici am? – de tincuta horonceanu bernevic
  • » de ce sunt albe ninsorile – de Elia David
  • » Să iubeşti – de Elia David
  • » La bunica, în grădină – de tincuta horonceanu bernevic
  • » cea mai dulce – de Elia David
  • » Spiriduşul – de tincuta horonceanu bernevic
  • » Tudorel nu vrea să doarmă – de tincuta horonceanu bernevic
  • » Nopţi cu spiriduşi – de Elia David
  • » Clopoţelul fermecat – de tincuta horonceanu bernevic
  • » Visul florii de păpădie – de Elia David
  • » Fetiţa mea – de Jianu Liviu-Florian
  • » Dans cu Regina Nopţii – de Elia David
  • » Darul lui Moş Crăciun – de tincuta horonceanu bernevic
  • » Rugă pentru Moş Crăciun – de Elia David
  • » Cântec de leagăn – de Ana-Maria Nisioiu
  • » Poveste de iarnă – de tincuta horonceanu bernevic
  • » Noaptea de Crăciun – de tincuta horonceanu bernevic
  • » Ursul si ariciul – de Patricia Lidia
  • » Lumea jucăriilor – de tincuta horonceanu bernevic
  • » Scrisoare către Moş Crăciun – de tincuta horonceanu bernevic
  • » Întrebare Editorului – de Sorin Olariu
  • » Frunză – de Mahmoud Djamal
  • » Singuratecii – de Elia David
  • » Fabulă pentru elevi inteligenţi – de Jianu Liviu-Florian
  • » Arbeit macht frei – de Iulian Sgarcitu
  • » Lumea magică a lecturii şi jocului – de Radu Herinean
  • » Luptătorii – de Elia David
  • » Supărat pe Moş Crăciun – de Elia David
  • » Copii cuminţi – de Elia David
  • » *Lumea ascunsă * Papagalul intemniţat* – de Anisoara Iordache
  • » Visul iernii * fătuca Colindă * mândra Iarnă – de Anisoara Iordache
  • » Ana Lugojana – de Anisoara Iordache
  • » dedicaţie – de Anisoara Iordache
  • » Fata moşului – de Elia David
  • » Nuca fermecată – de tincuta horonceanu bernevic
  • » Norul – de tincuta horonceanu bernevic
  • » Zâna curcubeului – de tincuta horonceanu bernevic
  • » Prima zăpadă – de tincuta horonceanu bernevic
  • » Fluturaşul – de tincuta horonceanu bernevic
  • » Reţetă pentru bună dispoziţie – de Dan Norea
  • » Zori de primăvară – de Tiberiu Juganaru
  • » Copăcelul – de Elia David
  • » Pescăruşul – de Elia David
  • » Despre-o zi de primăvară – de Elia David
  • » Fulgul de nea – de Elia David
  • » Împăratul Ştie-Tot – de Elia David
  • » Joacă de nori – de Alice Diana Boboc
  • » Sărăcuţul – de Elia David
  • » Musculiţa – de Elia David
  • » Din lumea celor care nu cuvântă – de Elia David
  • » Pasăre de noapte – de Elia David
  • » Trandafirul – de Elia David
  • » Frunza – de Elia David
  • » O rază – de Elia David
  • » După asemănarea lor – de Elia David
  • » Grivei – de Elia David
  • » Voinicul – de Elia David
  • » Cât un fir de neghină – de Elia David
  • » Fricosul – de Elia David
  • » Cele două grăunţe – de Elia David
  • » Şoricelul şi vrăbiuţa – de Elia David
  • » Chiar aşa – de Elia David
  • » doină de moină – de Monica Manolachi
  • » Scrisoare catre Mos Craciun – de Ionela Chitu
  • » Puf de păpădie – de Alice Diana Boboc
  • » vino, somn! – de Anisoara Iordache
  • » Minutul din alună – de Alice Diana Boboc
  • » Gândul şi picătura de rouă – de Alice Diana Boboc
  • » Turtiţa – de Elia David
  • » Bătrânica şi spiriduşul – de Elia David
  • » cântec de leagăn – de Anisoara Iordache
  • » dedicaţie – de Anisoara Iordache
  • » Cum s-a iscat frica – de Dan Norea
  • » Flautul de aur (prima parte) – de Elia David
  • » După faptă şi răsplată – de Elia David
  • » Mărul de aur – de Elia David
  • » Doi iezi cucuieţi – de Elia David
  • » Cum l-a păcălit broscuţa pe Leu – de Elia David
  • » Soarele, Luceafărul şi Corbul – de Elia David
  • » Vulpiţa şi tigrul – de Elia David
  • » Privighetoarea a cântat cel mai frumos – de Elia David
  • » Ţăranul şi ţarul – de Elia David
  • » Coţofana şi vulpea – de Elia David
  • » De ce are hiena spinarea dungată – de Elia David
  • » Corbul şi vulpea – de Elia David
  • » poveste cu un şarpe şi un om sărac – de Elia David
  • » La trei cozi de şoricel – de Elia David
  • » Ghicitoare neghicită – de Elia David
  • » Un fiu iubitor – de Elia David
  • » Privighetoarea şi păianjenul – de Elia David
  • » Cămila şi furnica – de Elia David
  • » Coroniţa de rouă – de Elia David
  • » Darul Naturii – de Elia David
  • » Pământ magic – de Elia David
  • » La scăldat (XII) – de Ovidiu Oana
  • » Din toamnă până-n trece-vară – de Elia David
  • » Revelaţie – de Tiberiu Juganaru
  • » Un arici cu ghimpii mici – de Elia David
  • » Boroboaţe (X) – de Ovidiu Oana
  • » mini-poeme de o zi – de cn
  • » Gândăcelul – de Emil Gârleanu
  • » Ghiocelul – de Elia David
  • » Ham-Căţel ar vrea o cuşcă (IX) – de Ovidiu Oana
  • » primăvara – de Elia David
  • » Mărinimie – de Emil Gârleanu
  • » Ceartă fără temei – de Tiberiu Juganaru
  • » Căţ-Pisoi la vânătoare (VIII) – de Ovidiu Oana
  • » Ghicitori – în ordine alfabetică – de Autor anonim –
  • » Desene pe asfalt – de Anisoara Iordache
  • » Ghicitoare – de Tiberiu Juganaru
  • » Poveste cu Moş Crăciun (folclor) – de Autor anonim –
  • » Micul cercetaş lombard – de Edmondo de Amicis
  • » Iarna – de Tiberiu Juganaru
  • » Vântul – de Tudor Arghezi
  • » Dorul şi limba – de Grigore Vieru
  • » Mamă ţară – de Tudor Arghezi
  • » Frământari de limbă – de Autor anonim –
  • » Toamna – de Octavian Goga
  • » Ghicitoare – de Tiberiu Juganaru
  • » Când stăpânul nu-i acasă – de Emil Gârleanu
  • » Sărăcuţul – de Emil Gârleanu
  • » Ghicitoare – de Tiberiu Juganaru
  • » Prinţul Miorlau – de Nina Cassian
  • » Insula furnicilor – de Tiberiu Juganaru
  • » lup flămând (I) – de Ovidiu Oana
  • » unde doarme soarele ? – de Ovidiu Oana
  • » Cerbul fermecat – de Victor Eftimiu
  • » aventură în noapte – de Ovidiu Oana
  • » Câţ-pisoi plonjează-n cadă – de Ovidiu Oana
  • » Lapte acru pentru Câţ – de Ovidiu Oana
  • » Legenda Mureşului şi a Oltului (folclor) – de Autor anonim –
  • » Complot între pisoi şi câine – de Ovidiu Oana
  • » Câţ-pisoi s-a supărat – de Ovidiu Oana
  • » obiceiuri proaste – de Ovidiu Oana
  • » Dăscăliţa – de Octavian Goga
  • » Învăţătorul nostru – de Edmondo de Amicis
  • » Fiicele anului – Martie – de Tiberiu Juganaru
  • » Zâna de pe muntele Găina (folclor) – de Autor anonim –
  • » Dreptatea lui Ţepeş (legendă populară) – de Autor anonim –
  • » Acul şi barosul – de Ion Creanga
  • » Inul şi cămeşa – de Ion Creanga
  • » Cioc! Cioc! Cioc! – de Emil Gârleanu
  • » Păsărelele – de Ion Agârbiceanu
  • » Uliţa copilăriei (fragmente) – de Ionel Teodoreanu
  • » Cuza Vodă (legendă populara) – de Autor anonim –
  • » Căprioara – de Emil Gârleanu
  • » Eterna rivalitate – de Tiberiu Juganaru
  • » Primul an şcoală – de Cicerone Theodorescu
  • » Povestea unui om leneş – de Ion Creanga
  • » Baba Dochia (folclor) – de Autor anonim –
  • » De Paşti – de Ion Pillat
  • » Eroii – de Petre Ghelmez
  • » Doi mari prieteni: Eminescu şi Creangă – de Mihail Sadoveanu
  • » Fiicele Anului – Februarie – de Tiberiu Juganaru
  • » BABA DOCHIA – de
  • » Cântec – de Panait Cerna
  • » Aeroplanul – de George Toparceanu
  • » Toamnă – de Ştefan Octavian Iosif
  • » Copil rău – de Victor Eftimiu
  • » Vara – de Duiliu Zamfirescu
  • » Fulg – de Nicolae Labis
  • » Oblonitu-mi-a fereastra – de Alexandru Vlahuta
  • » Urare – de Tiberiu Juganaru
  • » fetiţa mea – de Elia David
  • » Nepăsare – de Tudor Arghezi
  • » Hoţu’ – de Tudor Arghezi
  • » Toamna – de Demostene Botez
  • » Sara – de Octavian Goga
  • » Ţara mea – de Otilia Cazimir
  • » Gospodina – de Otilia Cazimir
  • » Fiicele Anului – de Tiberiu Juganaru
  • » Un duel – de George Toparceanu
  • » Primăvara – de Vasile Alecsandri
  • » Secţia de telegrafie – de Ana Blandiana
  • » Tare sunt ocupată – de Ana Blandiana
  • » O vizită – de Ana Blandiana
  • » Despre anotimpuri – de Tiberiu Juganaru
  • » Congres – de Ana Blandiana
  • » Borta vântului – de Mihai Eminescu
  • » Cartea nouă – de Nina Cassian
  • » Căciuliţa albă – de Nina Cassian
  • » Ţurţurul – de Nina Cassian
  • » Ceapa – de Nina Cassian
  • » Pui de raţă – de Nina Cassian
  • » Păpădia – de Nina Cassian
  • » Doină – de Ana Blandiana
  • » Cum se spală ariciorii – de Grigore Vieru
  • » La şcoala iepuraşilor – de Grigore Vieru
  • » Mulţumim pentru pace – de Grigore Vieru
  • » Două mere – de Grigore Vieru
  • » Cine poate şti – de Ana Blandiana
  • » Vis de copil – de Tiberiu Juganaru
  • » La Paris – de Ana Blandiana
  • » Vestitorii primăverii – de George Coşbuc
  • » Cântec – de George Coşbuc
  • » Concursul de zbor – de Ana Blandiana
  • » Pentru tine, primăvară – de Otilia Cazimir
  • » Doi bureţi – de Marin Sorescu
  • » BABA DOCHIA-folclor – de
  • » Hoţul – de Tudor Arghezi
  • » Hoţul – de Tudor Arghezi
  • » Primăvara – de Nicolae Labis
  • » BABA DOCHIA-folclor – de
  • » Vacanţă la bunici – de Tiberiu Juganaru
  • » Motoşel şi Botoşel – de Ana Blandiana
  • » Cărăbuşul de arama – de Nichita Stanescu
  • » Ghicitori – de Tudor Arghezi
  • » Lăsaţi-mă! – de Tiberiu Juganaru
  • » Strigăte de ajutor – de Tiberiu Juganaru
  • » Noaptea – de vvvvvvvv
  • » Reţetă de primăvară – de Tiberiu Juganaru
  • » Deşteptarea – de Elia David
  • » Sfatul animalelor – de Tiberiu Juganaru
  • » Aventura broscutelor – de Tiberiu Juganaru
  • » Nerabdare – de Tiberiu Juganaru
  • » Surâsul mamei – de Tiberiu Juganaru
  • » Rostogol – de Tiberiu Juganaru
  • » Ursuleţ cu pufuleţ – de Sanda Samcov
  • » Albinuţa – de Sanda Samcov
  • » Despre Floricica – de Sanda Samcov
  • » Motănaşul cel pufos – de Sanda Samcov
  • » Pisicuţa mea bălaie – de Sanda Samcov
  • » Pisoiul Mitică – de cn
  • » Cloşca – de Mihai Cucereavii
  • » Pe o pernă cu verdeaţă – de Elia David
  • » colierul**micul paj**iubirea**frumuseţe fără seamăn**aventura* – de Anisoara Iordache
  • » Poveste fără miez – de Elia David
  • » Cadouri cu fundite – de Lucia Firefly Popescu
  • » Iarna în sat – de Mihai Cucereavii
  • » Furnicuţele – de Elia David
  • » la cules nămeţi – de Elia David
  • » Desenez un curcubeu – de ioana negoescu
  • » Moş Crăciunule – de Elia David
  • » Foarte scurtă călătorie pe mare – de Elia David
  • » prima zăpadă – de Elia David
  • » *Pelerinii adancurilor* *noutati* *blanda Luna* – de Anisoara Iordache
  • » Taina iernii – de Anisoara Iordache
  • » înserare – de Anisoara Iordache
  • » vis – de Anisoara Iordache
  • » armăsarul stelar – de Anisoara Iordache
  • » Acul – de Anisoara Iordache
  • » Un broscoi – de Lucian Preda
  • » 6 ani – de Iulian Sgarcitu
  • » Poveste de dragoste on-line – de Iulian Sgarcitu

Grupul  IIS nu isi asuma drepturi de autor sau proprietate asupra acestor opere

Cronicarul

Autor : Mateiu Caragiale

Cu uşa zăvorâtă, în dosnica chilie
În care raza zilei se cerne tainic, lin,
Departe de-orice zgomot, ferit de ochi străin,
Bătrânul amintirea îşi deapănă şi-o scrie.

An după an înşiră, domnie cu domnie,
Rănit de soartă însă, de părtinire plin,
El pana-nverşunată îşi moaie în venin,
Ca-n viitor izvodu-i mai mohorât să-nvie

Acel veac de restrişte cu sângerânde zări.
Iar pe asupritorii batjocoritei ţări,
Amarnic îi huleşte în măiestrite rânduri

Şi-i tremură-atunci mâna de patimă, dar când
Răsare printre umbre domniţa cu chip blând,
Mişcat închide cartea şi cade trist pe gânduri.

(1910)

Călin

Autor : Mihai Eminescu

Gazel

Toamna frunzele colindă,
Sun-un grier sub o grindă,
Vântul jalnic bate-n geamuri
Cu o mână tremurândă,
Iară tu la gura sobei
Stai ca somnul să te prindă.
Ce tresari din vis deodată?
Tu auzi păşind în tindă –
E iubitul care vine
De mijloc să te cuprindă
Şi în faţa ta frumoasă
O să ţie o oglindă,
Să te vezi pe tine însăţi
Visătoare, surâzândă.

I

Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic,
Rumenind străvechii codri şi castelul singuratic
Ş-ale râurilor ape, ce sclipesc fugind în ropot –
De departe-n văi coboară tânguiosul glas de clopot;
Pe deasupra de prăpăstii sunt zidiri de cetăţuie,
Acăţat de pietre sure un voinic cu greu le suie;
Aşezând genunchi şi mână când pe-un colţ, când pe alt colţ,
Au ajuns să rupă gratii ruginite-a unei bolţi
Şi pe-a degetelor vârfuri în ietacul tăinuit
Intră – unde zidul negru într-un arc a-ncremenit.
Ci prin flori întreţesute, printre gratii luna moale
Sfiicioasă şi smerită şi-au vărsat razele sale;
Unde-ajung par văruite zid, podele, ca de cridă,
Pe-unde nu – părea că umbra cu cărbune-i zugrăvită.

Iar de sus pân-în podele un painjen prins de vrajă
A ţesut subţire pânză străvezie ca o mreajă;
Tremurând ea licureşte şi se pare a se rumpe,
Încărcată de o bură, de un colb de pietre scumpe.
După pânza de painjen doarme fata de-mpărat;
Înecată de lumină e întinsă în crivat.
Al ei chip se zugrăveşte plin şi alb: cu ochiu-l măsuri
Prin uşoară-nvineţire a subţirilor mătăsuri;
Ici şi colo a ei haină s-a desprins din sponci ş-arată
Trupul alb în goliciunea-i, curăţia ei de fată.
Răsfiratul păr de aur peste perini se-mprăştie,
Tâmpla bate liniştită ca o umbră viorie,
Şi sprâncenele arcate fruntea albă i-o încheie,
Cu o singură trăsură măiestrit le încondeie;
Sub pleoapele închise globii ochilor se bat,
Braţul ei atârnă leneş peste marginea de pat;
De a vârstei ei căldură fragii sânului se coc,
A ei gură-i descleştată de-a suflării sale foc,
Ea zâmbind îşi mişcă dulce a ei buze mici, subţiri;
Iar pe patu-i şi la capu-i presuraţi-s trandafiri.

Iar voinicul s-apropie şi cu mâna sa el rumpe
Pânza cea acoperită de un colb de pietre scumpe:
A frumseţii haruri goale ce simţirile-i adapă,
Încăperile gândirii mai nu pot să le încapă.
El în braţe prinde fata, peste faţă i se-nclină,
Pune gura lui fierbinte pe-a ei buze ce suspină,
Şi inelul scump i-l scoate de pe degetul cel mic –
Ş-apoi pleacă iar în lume năzdrăvanul cel voinic.

II

Ea a doua zi se miră cum de firele sunt rupte,
Şi-n oglind-ale ei buze vede vinete şi supte –
Ea zâmbind şi trist se uită, şopoteşte blând din gură:
– Zburător cu negre plete, vin’ la noapte de mă fură.

III

Fiecine cum i-e vrerea, despre fete samă deie-şi –
Dar ea seamănă celora îndrăgiţi de singuri ei-şi.
Şi Narcis văzându-şi faţa în oglinda sa, izvorul,
Singur fuse îndrăgitul, singur el îndrăgitorul.
Şi de s-ar putea pe dânsa cineva ca să o prindă,
Când cu ochii mari, sălbateci se priveşte în oglindă,
Subţiindu-şi gura mică şi chemându-se pe nume
Şi fiindu-şi sie dragă cum nu-i este nime-n lume,
Atunci el cu o privire nălucirea i-ar discoasă
Cum că ea – frumoasa fată – a ghicit că e frumoasă.
Idol tu! răpire minţii! cu ochi mari şi părul des,
Pentr-o inimă fecioară mândru idol ţi-ai ales!
Ce şopteşte ea în taină când priveşte cu mirare
Al ei chip gingaş şi tânăr, de la cap pân’ la picioare?
“Vis frumos avut-am noaptea. A venit un zburător
Şi strângându-l tare-n braţe, era mai ca să-l omor…
Şi de-aceea când mă caut în peretele de-oglinzi,
Singurică-n cămăruţă braţe albe eu întinz
Şi mă-mbrac în părul galben, ca în strai uşor ţesut,
Şi zărind rotundu-mi umăr mai că-mi vine să-l sărut.
Şi atunci de sfiiciune mi-iese sângele-n obraz –
Cum nu vine zburătorul ca la pieptul lui să caz?
Dacă boiul mi-l înmlădiiu, dacă ochii mei îmi plac,
E temeiul că acestea fericit pe el îl fac.
Şi mi-s dragă mie însămi pentru că-i sunt dragă lui –
Gură tu! învaţă minte, nu mă spune nimărui,
Nici chiar lui, când vine noaptea lângă patul meu tiptil,
Doritor ca o femeie şi viclean ca un copil!”

IV

Astfel vine-n toată noatea zburător la al ei pat.
Se trezi din somn deodată de sărutu-i fermecat;
Şi atuncea când spre uşă el se-ntoarce ca să fugă,
Ea-l opreşte-n loc cu ochii şi c-o mult smerită rugă:
– O, rămâi, rămâi la mine, tu, cu viers duios de foc,
Zburător cu plete negre, umbră fără de noroc
Şi nu crede că în lume, singurel şi rătăcit,
Nu-i găsi un suflet tânăr ce de tine-i îngrădit.
O, tu umbră pieritoare, cu adâncii, triştii ochi,
Dulci-s ochii umbrei tale – nu le fie de diochi!
El s-aşează lângă dânsa şi o prinde de mijloc,
Ea şopteşte vorbe arse de al buzelor ei foc:
– O, şopteşte-mi – zice dânsul – tu cu ochii plini d-eres
Dulci cuvinte ne’nţelese, însă pline de-nţeles.
Al vieţii vis de aur ca un fulger, ca o clipă-i,
Şi-l visez, când cu-a mea mână al tău braţ rotund îl pipăi,
Când pui capul tu pe pieptu-mi şi bătăile îi numeri,
Când sărut cu-mpătimire ai tăi albi şi netezi umeri
Şi când sorb al tău răsuflet în suflarea vieţii mele
Şi când inima ne creşte de un dor, de-o dulce jele;
Când pierdută razimi fruntea de-arzătorul meu obraz,
Părul tău bălai şi moale de mi-l legi după grumaz,
Ochii tăi pe jumătate de-i închizi, mi-ntinzi o gură,
Fericit mă simt atuncea cu asupra de măsură.
Tu!!… nu vezi… nu-ţi aflu nume… Limba-n gură mi se leagă
Şi nu pot să-ţi spun odată cât – ah! cât îmi eşti de dragă!
Ei şoptesc, multe şi-ar spune şi nu ştiu de-unde să-nceapă,
Căci pe rând şi-astupă gura când cu gura se adapă;
Unu-n braţele altuia, tremurând ei se sărută,
Numai ochiul e vorbareţ, iară limba lor e mută,
Ea-şi acopere cu mâna faţa roşă de sfială,
Ochii-n lacrimi şi-i ascunde într-un păr ca de peteală.

V

S-au făcut ca ceara albă faţa roşă ca un măr,
Şi atâta de subţire, să o tai c-un fir de păr.
Şi cosiţa ta bălaie o aduni la ochi plângând,
Inimă făr’ de nădejde, suflete bătut de gând.
Toată ziua la fereastră, suspinând, nu spui nimică,
Ridicând a tale gene, al tău suflet se ridică;
Urmărind pe ceruri limpezi cum pluteşte-o ciocârlie,
Tu ai vrea să spui să ducă către dânsul o solie,
Dar ea zboară… tu cu ochiul plutitor şi-ntunecos
Stai cu buze discleştate de un tremur dureros.
Nu-ţi mai scurge ochii tineri, dulcii cerului fiaştri.
Nu uita că-n lacrimi este taina ochilor albaştri.
Stele rare din tărie cad ca picuri de argint,
Şi seninul cer albastru mândru lacrimile-l prind;
Dar dacă ar cădea toate, el rămâne trist şi gol,
N-ai putea să faci cu ochii înălţimilor ocol –
Noaptea stelelor, a lunei, a oglinzilor de râu
Nu-i ca noaptea cea mocnită şi pustie din sicriu;
Şi din când în când vărsate, mândru lacrimile-ţi şed,
Dar de seci întreg izvorul, atunci cum o să te văd?
Prin ei curge rumenirea, mândră, ca de trandafiri,
Şi zăpada viorie din obrajii tăi subţiri –
Apoi noaptea lor albastră, a lor dulce vecinicie,
Ce uşor se mistuieşte prin plânsorile pustie…
Cine e nerod să ardă în cărbuni smarandul rar
Ş-a lui vecinică lucire s-o strivească în zadar?
Tu-ţi arzi ochii şi frumseţa… Dulce noaptea lor se stinge,
Şi nici ştii ce pierde lumea. Nu mai plânge, nu mai plânge!

VI

O, tu crai cu barba-n noduri ca şi câlţii când nu-i perii,
Tu în cap nu ai grăunţe, numai pleavă şi puzderii.
Bine-ţi pare să fii singur, crai bătrân fără de minţi,
Să oftezi dup-a ta fată, cu ciubucul între dinţi?
Să te primbli şi să numeri scânduri albe în cerdac?
Mult bogat ai fost odată, mult rămas-ai tu sărac!
Alungat-o-ai pe dânsa, ca departe de părinţi
În coliba împistrită ea să nasc-un pui de prinţ.
În zadar ca s-o mai cate tu trimiţi în lume crainic,
Nimeni n-a afla locaşul unde ea s-ascunde tainic.

VII

Sură-i sara cea de toamnă; de pe lacuri apa sură
Înfunda mişcarea-i creaţă între stuf la iezătură;
Iar pădurea lin suspină şi prin frunzele uscate
Rânduri, rânduri trece-un freamăt, ce le scutură pe toate.

De când codrul, dragul codru, troienindu-şi frunza toată,
Îşi deschide-a lui adâncuri, faţa lunei să le bată,
Tristă-i firea, iară vântul sperios vo creangă farmă –
Singuratece izvoare fac cu valurile larmă.

Pe potica dinspre codri cine oare se coboară?
Un voinic cu ochi de vultur lunga vale o măsoară.
Şapte ani de când plecat-ai, zburător cu negre plete,
Ş-ai uitat de soarta mândrei, iubitoarei tale fete!

Şi pe câmpul gol el vede un copil umblând desculţ
Şi cercând ca să adune într-un cârd bobocii mulţi.
– Bună vreme, măi băiete! – Mulţumim, voinic străin!
– Cum te cheamă, măi copile? – Ca pe tată-meu – Călin;
Mama-mi spune câteodată, de-o întreb: a cui-s, mamă?
“Zburătoru-ţi este tată şi pe el Călin îl cheamă.”
Când l-aude, numai dânsul îşi ştia inima lui,
Căci copilul cu bobocii era chiar copilul lui.
Atunci intră în colibă şi pe capătu-unei laiţi,
Lumina cu mucul negru într-un hârb un roş opaiţ;
Se coceau pe vatra sură două turte în cenuşă,
Un papuc e sub o grindă, iară altul după uşă;
Hârâită, noduroasă, stă în colb râşniţa veche,
În cotlon torcea motanul, pieptănându-şi o ureche;
Sub icoana afumată unui sfânt cu comănac
Arde-n candel-o lumină cât un sâmbure de mac;
Pe-a icoanei policioară, busuioc şi mint-uscată
Umplu casa-ntunecoasă de-o mireasmă pipărată;
Pe cuptiorul uns cu humă şi pe coşcovii pereţi
Zugrăvit-au c-un cărbune copilaşul cel isteţ
Purceluşi cu coada sfredel şi cu beţe-n loc de labă,
Cum mai bine i se şede unui purceluş de treabă.
O beşică-n loc de sticlă e întinsă-n ferestruie
Printre care trece-o dungă mohorâtă şi gălbuie.
Pe un pat de scânduri goale doarme tânăra nevastă
În mocnitul întuneric şi cu faţa spre fereastă.
El s-aşează lângă dânsa, fruntea ei o netezeşte,
O desmiardă cu durere, suspinând o drăgosteşte,
Pleacă gura la ureche-i, blând pe nume el o cheamă,
Ea ridică somnoroasă lunga genelor maramă,
Spăriet la el se uită… i se pare că visează,
Ar zâmbi şi nu se-ncrede, ar răcni şi nu cutează.
El din patu-i o ridică şi pe pieptul lui şi-o pune,
Inima-i zvâcneşte tare, viaţa-i parcă se răpune.
Ea se uită, se tot uită, un cuvânt măcar nu spune,
Râde doar cu ochii-n lacrimi, spărietă de-o minune,
Ş-apoi îi suceşte părul pe-al ei deget alb, subţire,
Îşi ascunde faţa roşă l-a lui piept duios de mire.
El ştergarul i-l desprinde şi-l împinge lin la vale,
Drept în creştet o sărută pe-al ei păr de aur moale
Şi bărbia i-o ridică, s-uită-n ochii-i plini de apă,
Şi pe rând şi-astupă gura, când cu gura se adapă.

VIII

De treci codri de aramă, de departe vezi albind
Ş-auzi mândra glăsuire a pădurii de argint.
Acolo, lângă izvoară, iarba pare de omăt,
Flori albastre tremur ude în văzduhul tămâiet;
Pare că şi trunchii vecinici poartă suflete sub coajă,
Ce suspină printre ramuri cu a glasului lor vrajă.
Iar prin mândrul întuneric al pădurii de argint
Vezi izvoare zdrumicate peste pietre licurind;
Ele trec cu harnici unde şi suspină-n flori molatic,
Când coboară-n ropot dulce din tăpşanul prăvălatic,
Ele sar în bulgări fluizi peste prundul din răstoace,
În cuibar rotind de ape, peste care luna zace.
Mii de fluturi mici albaştri, mii de roiuri de albine
Curg în râuri sclipitoare peste flori de miere pline,
Umplu aerul văratic de mireasmă şi răcoare
A popoarelor de muşte sărbători murmuitoare.

Lângă lacul care-n tremur somnoros şi lin se bate,
Vezi o masă mare-ntinsă cu făclii prea luminate,
Căci din patru părţi a lumii împăraţi şi-mpărătese
Au venit ca să serbeze nunta gingaşei mirese;
Feţi-frumoşi cu păr de aur, zmei cu solzii de oţele,
Cititorii cei de zodii şi şăgalnicul Pepele.
Iată craiul, socru-mare, rezemat în jilţ cu spată,
El pe capu-i poartă mitră şi-i cu barba pieptănată;
Ţapăn, drept, cu schiptru-n mână, şede-n perine de puf
Şi cu crengi îl apăr pagii de muscuţe şi zăduf…
Acum iată că din codru şi Călin mirele iese,
Care ţine-n a lui mână mâna gingaşei mirese.
Îi foşnea uscat pe frunze poala lungă-a albei rochii,
Faţa-i roşie ca mărul, de noroc i-s umezi ochii;
La pământ mai că ajunge al ei păr de aur moale,
Care-i cade peste braţe, peste umerele goale.
Astfel vine mlădioasă, trupul ei frumos îl poartă.
Flori albastre are-n păru-i şi o stea în frunte poartă,

Socrul roagă-n capul mesei să poftească să se pună
Nunul mare, mândrul soare, şi pe nună, mândra lună.
Şi s-aşează toţi la masă, cum li-s anii, cum li-i rangul,
Lin vioarele răsună, iară cobza ţine hangul.

Dar ce zgomot se aude? Bâzâit ca de albine?
Toţi se uită cu mirare şi nu ştiu de unde vine,
Până văd păinjenişul între tufe ca un pod,
Peste care trece-n zgomot o mulţime de norod.
Trec furnici ducând în gură de făină marii saci,
Ca să coacă pentru nuntă şi plăcinte, şi colaci;
Şi albinele-aduc miere, aduc colb mărunt de aur,
Ca cercei din el să facă cariul, care-i meşter faur.
Iată vine nunta-ntreagă – vornicel e-un grierel,
Îi sar purici înainte cu potcoave de oţel;
În veşmânt de catifele, un bondar rotund în pântec
Somnoros pe nas ca popii glăsuieşte-ncet un cântec;
O cojiţă de alună trag locuste, podu-l scutur,
Cu musteaţa răsucită şede-n ea un mire flutur;
Fluturi mulţi, de multe neamuri, vin în urma lui un lanţ,
Toţi cu inime uşoare, toţi şăgalnici şi berbanţi.
Vin ţânţarii lăutarii, gândăceii, cărăbuşii,
Iar mireasa viorică i-aştepta-ndărătul uşii.

Şi pe masa-mpărătească sare-un greier, crainic sprinten,
Ridicat în două labe, s-a-nchinat bătând din pinten;
El tuşeşte, îşi încheie haina plină de şireturi:
– Să iertaţi, boieri, ca nunta s-o pornim şi noi alături.

1876, 1 noiembrie

Opera Apartinand Mihai Eminescu | | Nici un Comentariu »

Pagina următoare »
Hosting oferit de CifTech