Mircea la bătaie

Autor : Dimitrie Bolintineanu

Armia maghiară ţara a-nvelit;
Soarele văzând-o, a îngălbenit.

Dar bătrânul Mircea nu se înspăimântă:
Cu o mică ceată de voinici s-avântă.

Nu că el voieşte ţara a scăpa,
Ci va să-mplinească datoria sa.

Unde este timpul cel de bărbăţie
Când murea românul pentr-o datorie!

Pe un cal ce muşcă spumă în zăbale,
Printre zi şi noapte el îşi face cale.

– “Fraţii mei! vorbeşte falnicul bătrân,
Dumnezeu voit-a ca să mor român.

Cel ce a sa viaţă ţării sale-nchină
Piere ca lumina într-a sa lumină.

Ce e-n viaţa ţării viaţa unui om?
Ce e-n primăvară floarea unui pom?
Ceea ce prin stele este-o stelioară
Şi-n nemărginire un minut ce zboară.
Şoimul când se vede prins de vânători,
Spun că îşi sfărâmă cuib şi puişori.
Astfel decât lanţul braţul să le-ncingă,
Ce-i român, ce-i nobil astăzi să se stingă.”

Unde este timpul cel de bărbăţie
Când murea românul pentr-o datorie?!

Afară-i toamnă

Autor : Mihai Eminescu

Afară-i toamnă, frunza ‘mprăştiată,
Iar vântul svârlă ‘n geamuri grele picuri;
Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri
Şi într’un ceas gândeşti la viaţa toată.

Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri,
N’ai vrea ca nimeni ‘n uşa ta să bată;
Dar şi mai bine-i, când afară-i sloată,
Să stai visând la foc, de somn să picuri.

Şi eu astfel mă uit din jet de gânduri,
Visez la basmul vechiu al zânei Dochii,
În juru-mi ceaţa creşte rânduri-rânduri;

De odat’aud foşnirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scânduri…
Iar mâni subţiri şi reci mi-acoper ochii.

Opera Apartinand Mihai Eminescu | | 1 Comentariu »

Pruncii mei

Autor : Ioan Alexandru

Sa pot scrie imne pentru tara
Ingenunchi in fiecare seara
La lumina lampii de oloi
Am nevoie pruncii mei de voi

Sa luam de dincolo putere
Suferintele intru-nviere
Cu rabdare-n lacrima sa tes
Peste bruma noastra de cules

Opera Apartinand Ioan Alexandru | | Nici un Comentariu »

Poemă finală

Autor : George Bacovia

Eu trebuie să beau, să uit ceea ce nu stie nimeni
Ascuns în pivnita adânca, fără a spune un cuvânt
Singur să fumez acolo nestiut de nimeni
Altfel, e greu pe pământ…

Pe stradă urle viata, si moartea
Si plângă poetii poema lor vana…
Stiu…
Dar foamea grozavă nu-i glumă, nu-i vis
Plumb, si furtună, si pustiu,
Finis…

Istoria contemporană…
E timpul… toti nervii te vor…
O, vino odată, măret viitor.

Eu trebuie să plec, să uit ceea ce nu stie nimeni
Mâhnit de crimele burgheze, fără a spune un cuvânt
Singur să mă pierd în lume nestiut de nimeni
Altfel, e greu pe pământ…

Opera Apartinand George Bacovia | | Nici un Comentariu »

Pisoiul Mitică

Autor : Poezii pentru Copii

iese afară cu pasul sfios,
molatec şi mic, neînvăţat cu asfaltul,
pluteşte o clipă-ntr-un salt mlădios
peste un fir de aţă
încâlcit de vreun altul,
cade apoi într-un mod graţios
pe tus-patru labuţe şi,
privind spre înaltul, imensul cer neguros
zice pisoiul:
“Ca mine nu-i altul!
şi mai spun fraţii că eu sunt fricos,
chiar de mâine iau lumea în piept!
pe de-a latul …”
după care,
ocolind un gândac ce mustăcea dubios,
adoarme
ghem plăpând de cald abanos,
cu codiţa măturând alene asfaltul …

Primăvara

Autor : Duiliu Zamfirescu

Bine-ai venit din nou la noi
Surată primăvara,
Să mai răsune prin zăvoi
Teleanca turmelor de oi
Şi cucul pierde-vară.

Bine-ai venit cu părul prins
În mărgăritărele,
Cu trupul pe sub sân încins
În volburate într-adins
Rochiti de rândunele.

Mireasa-n carul tău de flori
Cu fluturi prin bulendre,
Aduci taraf de cântători,
Vioarele-n privighetori
Iar cobza-n macalendre.

Dai lumii sufletul senin
Şi dor de poezie,
Dai chef de joc şi de pelin
Şi poate, un pahar cu vin
Nuntaşului ce scrie.

Musca şi carul

Autor : Gheorghe Asachi

La amiază, pe căldură,
Se urcau pe drum la munte
Şase harnici cai de frunte
Înhămaţi la o trăsură.
Spre-a o face mai uşoară,
Toţi drumeţii se coboară;
Caii însă asudau,
Opinteau şi iar mai stau,
Când o muscă foarte iute
Au venit să le agiute.
Bâzâind pe ii îndeamnă
Şi prin aer drum l însamnă;
Unde coama nu agiunge
Pe rând caii tot împunge.
Carul dacă naintează,
Crede că-nsaşi ea l-au tras,
Şi-nmândrită-apoi s-aşază
Cărăuşului pe nas.
Iar de stă la vre o râpă,
Musca-atunci se face foc:
Zboară,-mpunge,-njură, ţipă
Că stau roatele pe loc,
Ca bătrânul capitan,
Ce în cruntă bătălie
Cătră un asalt îmbie
Pe aprodu al său oştean.
Mai oftează musca mică
Că povara nu-i rădică
Şi că dintre călători
Nu-i dă nime agiutori,
Dar l-a sa bâzâitură
Nici pic caii iau aminte,
Ci păşind tot înainte
Suie-n deal cea grea trăsură.
Atunci musca, stând, li zice:
Să ne răsuflăm aice
Dup-atâta osteneală!
Ş-apoi fără de sfială
Li mai cere legiuită
Pentru lucru mulţămită.

Aşa unii multe ori
Se îndeasă la o treabă,
Unde-s pre sârguitori
Şi la vorbă şi la grabă,
Dar în faptă-s chiar bufoni,
Minciunoşi şi fanfaroni.

La ocazia compunerei Regulamentului organic
Bucureşti, 1830

Opera Apartinand Gheorghe Asachi | | Nici un Comentariu »

Eugen Jebeleanu – Lista Opere

Autor : Eugen Jebeleanu


Opera Apartinand Eugen Jebeleanu | | Nici un Comentariu »

Rondelul rozelor ce mor

Autor : Alexandru Macedonski

E vremea rozelor ce mor,
Mor în grădini, şi mor şi-n mine
Ş-au fost atât de viaţă pline,
Şi azi se sting aşa uşor.

În tot, se simte un fior.
O jale e în orişicine.
E vremea rozelor ce mor
Mor în grădini, şi mor şi-n mine.

Pe sub amurgu-ntristător,
Curg vălmăşaguri de suspine,
Şi-n marea noapte care vine
Duioase-şi pleacă fruntea lor…
E vremea rozelor ce mor.

Păsărelele

Autor : Poezii pentru Copii

Doi copii se jucau la poartă. Făceau cu mâna, din pământ moale, păsărele care semănau cu rândunelele. Păsărelele pe care le făcea pruncul Iisus, cât ce erau gata, băteau din aripi şi zburau. Pe care le făcea celălalt copil, pe nume Varvara, nu puteau zbura. Copilul se uita cum le făcea Iisus, să înveţe şi el cum să facă din lutul moale paseri care să poată zbura.
Rândunicile lui Iisus, cât ce le isprăvea, îi zburau din mână şi se învârteau mereu deasupra lor, ciripind mărunt. Erau acum multe, iar ale lui Varvara stăteau neputincioase la pământ.
– Învaţă-mă şi pe mine să fac păsărele vii! striga mânios Varvara. Le fac ca şi tine.
– Nu-s mai frumoase ale mele ca ale tale, răspunse Iisus.
– Dar nu zboară, zise supărat Varvara. Mai făcu şi altele, dar nici acestea nu zburară.
De ciudă, Varvara rupse o creangă de spin cu ghimpi mari şi-l lovi pe Iisus peste mână. Dar creanga de spin înainte de-a atinge mâna lui Iisus, se schimbă într-o ramură înflorită de cireş.
Când văzu asta lui Varvara i se făcu frică şi fugi.
Când fu mare, se făcu tâlhar. Când evreii l-au judecat pe Iisus la moarte, pe Varvara, care era în temniţă, au cerut să-l slobozească.

Pagina următoare »
Hosting oferit de CifTech