Mioriţa (Vasile Alecsandri)

Autor : Balade Populare

Pe-un picior de plai,
Pe-o gură de rai,
Iată vin în cale,
Se cobor la vale,
Trei turme de miei,
Cu trei ciobănei.
Unu-i moldovan,
Unu-i ungurean
Şi unu-i vrâncean.
Iar cel ungurean
Şi cu ce-l vrâncean,
Mări, se vorbiră,
Ei se sfătuiră
Pe l-apus de soare
Ca să mi-l omoare
Pe cel moldovan,
Că-i mai ortoman
Ş-are oi mai multe,
Mândre şi cornute,
Şi cai învăţaţi,
Şi câni mai bărbaţi,
Dar cea mioriţă,
Cu lână plăviţă,
De trei zile-ncoace
Gura nu-i mai tace,
Iarba nu-i mai place.
– Mioriţă laie,
Laie bucălaie,
De trei zile-ncoace
Gura nu-ţi mai tace!
Ori iarba nu-ţi place,
Ori eşti bolnăvioară,
Drăguţă mioară?
– Drăguţule bace,
Dă-ţi oile-ncoace,
La negru zăvoi,
Că-i iarbă de noi
Şi umbră de voi.
Stăpâne, stăpâne,
Îţi cheamă ş-un câine,
Cel mai bărbătesc
Şi cel mai frăţesc,
Că l-apus de soare
Vreau să mi te-omoare
Baciul ungurean
Şi cu cel vrâncean!
– Oiţă bârsană,
De eşti năzdrăvană,
şi de-a fi să mor
în câmp de mohor,
Să spui lui vrâncean
Şi lui ungurean
Ca să mă îngroape
Aice, pe-aproape,
În strunga de oi,
Să fiu tot cu voi;
În dosul stânii
Să-mi aud cânii.
Aste să le spui,
Iar la cap să-mi pui
Fluieraş de fag,
Mult zice cu drag;
Fluieraş de os,
Mult zice duios;
Fluieraş de soc,
Mult zice cu foc!
Vântul, când a bate,
Prin ele-a răzbate
Ş-oile s-or strânge,
Pe mine m-or plânge
Cu lacrimi de sânge!
Iar tu de omor
Să nu le spui lor.
Să le spui curat
Că m-am însurat
Cu-o mândră crăiasă,
A lumii mireasă;
Că la nunta mea
A căzut o stea;
Soarele şi luna
Mi-au ţinut cununa.
Brazi şi paltinaşi
I-am avut nuntaşi,
Preoţi, munţii mari,
Paseri, lăutari,
Păserele mii,
Şi stele făclii!
Iar dacă-i zări,
Dacă-i întâlni
Măicuţă bătrână,
Cu brâul de lână,
Din ochi lăcrimând,
Pe câmpi alergând,
Pe toţi întrebând
Şi la toţi zicând:
„Cine-a cunoscut,
Cine mi-a văzut
Mândru ciobănel,
Tras printr-un inel?
Feţişoara lui,
Spuma laptelui;
Musteţioara lui,
Spicul grâului;
Perişorul lui,
Peana corbului;
Ochişorii lui,
Mura câmpului?”
Tu, mioara mea,
Să te-nduri de ea
Şi-i spune curat
Că m-am însurat
Cu-o fată de crai,
Pe-o gură de rai.
Iar la cea măicuţă
Să nu spui, drăguţă,
Că la nunta mea
A căzut o stea,
C-am avut nuntaşi
Brazi şi paltinaşi,
Preoţi, munţii mari,
Paseri, lăutari,
Păserele mii,
Şi stele făclii!

Opera Apartinand Balade Populare | |

Recomandari

Cele mai vizualizate Poezii

1 Comentariu »



One Response to “Cuza Vodă (legendă populara)”

  1. Sacru Says:

    Balada Lui Zamolxe

    P-un picior de plai,
    pe-o gură de rai,
    strânsu-ne-am în vale,
    o mulţime mare.

    Rugul am aprins,
    focul am încins.
    La Zamolxe vrem,
    să ne închinăm.

    Doamne ne-om ruga,
    la puterea ta,
    trezire ne dai,
    pe-o gură de rai.
    Doamne, tu Stăpâne,
    cuvinte ne spune,
    de înţelepciune.

    Focul sa-nteţit,
    Zamolxe a privit,
    Şi-astfel ne-a grăit:

    – Tu poporul Meu,
    să ai Dumnezeu,
    căci preotul tău,
    e un deceneu.
    Oriunde umblaţi,
    voi să nu uitaţi,
    rugul aţâţaţi,
    la Domn vă rugaţi.
    Că din zori de zi,
    Eu cu voi voi fi.
    Iar de o fi noapte,
    să priviţi departe,
    ochiul de Mi-oţi vede,
    atuncea veţi crede,
    că la voi Mă uit,
    vrerea v-o ascult.
    Să mai luaţi aminte,
    crestele sunt sfinte,
    la popor de zei,
    Carpaţii-s temei.
    ’N codru de umblaţi,
    aminte să luaţi,
    când frunza foşneşte,
    Deceneu vorbeşte.
    Voi să-l ascultaţi,
    şi să vă-nchinaţi,
    binecuvântează,
    s-aveţi mintea trează.
    Sacru vă e plaiu,
    sfânt vă este graiu,
    inimii de foc,
    viaţa-i cu noroc.
    Voi oameni frumoşi,
    să fiţi drăgăstoşi.
    Drepţi vă ridicaţi,
    oamenii vi-s fraţi,
    ajutor să daţi.
    Pe cei oropsiţi,
    să nu-i părăsiţi.
    Cel ce vă mângâie,
    la Mine-o să vie.
    Viaţa de v-o daţi,
    să vă apăraţi,
    asta nu uitaţi:
    Veţi fi înviaţi!
    Vieţile-n dreptate,
    sunt nenumărate.
    Cel ce-n Mine crede,
    lacrima nu vede,
    iau suspinul greu.
    De poporul Meu,
    voi vorbi mereu,
    sus la Dumnezeu.
    Când hora-ţi încinge,
    la Mine-o ajunge,
    cântec bucuros,
    din omul frumos.
    Atunci şi alţi zei,
    vor avea temei,
    să se-nveselească,
    doina să pornească,
    şi să vă iubească.
    Şi când vă vorbiţi,
    să vă amintiţi,
    graiul omenos,
    e cel mai frumos.
    C-al zeilor grai,
    e-n cântul de nai,
    p-un picior de plai,
    pe-o gură de rai.

Lasati o Parere


Hosting oferit de CifTech