Toma Alimoş (Gh. Dem. Teodorescu)

Autor : Balade Populare

Foicica fagului,
La poalele muntelui,
Muntelui Plesuvului,
In mijlocul
Cimpului
La putul
Porumbului,
Pe cimpia verde, -ntinsa,
Si de cetine coprinsa,
Sade Toma Alimos,
Haiduc din Tara-de-Jos,
Nalt la stat,
Mare la sfat
Si vitez cum n-a mai stat.
Sade Toma tolanit
Si cu murgul priponit
In pripoane de argint,
Si maninca frumusel,
Si bea vin din burdusel,
Si graieste in ast fel:
– Inchinar-as, si n-am cui!
Inchinar-as murgului,
Murgului sirepului,
Dar mi-e murgul vita muta,
Ma priveste si m-asculta,
N-are gura sa-mi raspunda!
Inchinar-as armelor,
Armelor dragutelor,
Armelor surorilor,
Dar si ele-s fiare reci,
Puse-n teci
De lemne seci!
Inchinar-oi codrilor,
Ulmilor
Si fagilor,
Brazilor,
Paltinilor,
Ca-mi sint mie fratiori,
De poteri ascunzatori;
D-oi muri,
M-or tot umbri,
Cu frunza m-or invali,
Cu freamatul m-or jeli!
Si cum sta
De inchina
Codrul se cutremura,
Ulmi si brazi
Se cletina
Fagi si paltini
Se pleca
Fruntea
De i-o racorea,
Mina
De i-o saruta;
Armele din teci iesea,
Murguletu-i rincheza.
Pina vorba-si ispravea,
Burduselul
Ridica,
Vinisorul
Ca gusta
Si-n picioare se scula.
Ochii-si negri d-arunca,
Peste cimpuri se uita
Si dparte ce-mi zarea?
Ca-mi venea, mare, venea
Stapinul
Mosiilor
Si domnul cimpiilor,
Manea, slutul
Si uritul;
Manea, grosul
S-artagosul;
Venea, mare, ca vintul,
Ca vintul si ca gindul,
Cu parul lasat in vint,
Cu maciuca de pamint.
Pin’ la Toma cind sosea,
Din gurita mi-i graia:
– Buna ziua, veriscane!
– Multumescu-ti, frate Mane!
– D-ale, Tomo Alimos,
Haiduc din Tara-de-Jos,
Nalt la stat,
Mare la sfat,
Pe la mine ce-ai catat?
Copile
Mi-ai inselat,
Florile
Mi le-ai calcat,
Apele mi-ai turburat,
Livezi
Verzi
Mi-ai incurcat,
Paduri
Mari
Mi-ai darimat.
Ia sa-mi dai tu mie seama,
Ia sa-mi dai pe murgul vama!
Toma, mare, d-auzea,
Din gurita-i cuvinta:
– Cei vazut
Om mai vedea,
Ce-am facut
Om judeca;
Pin-atuncea, mai firtate,
Da-ti minia la o parte
Si bea ici pe jumatate,
Ca sa ne facem dreptate!
Toma, pin’ sa ispraveasca,
Ii da plosca haiduceasca
Pe jumate s-o goleasca,
Minia s-o potoleasca,
Ca c-un frate sa vorbeasca.
Manea stinga
Si-ntindea
Sa ia plosca
Si sa bea,
Iar cu drepta
Ce-mi facea?
Palos mic ca rasucea,
Pintecele
I-atingea,
Matele
I le varsa
Si pe cal incalica,
Si fugea, nene, fugea,
Vitejia
Cu fuga!
Foicica de rogoz,
Savai, Toma Alimos,
Haiduc din Tara-de-Jos,
Nalt la stat,
Mare la sfat
Si vitez cum n-a mai stat,
Cumpatul ca nu-si pierdea.
Mina
La rana
Punea
Si din gura cuvinta:
– D-alelei, fecior de lele
Si viteaz ca o muiere,
Nu fugi, ca n-am dat vama,
Nu fugi, c-o sa-mi dai seama!
Vreme multa nu pierdea,
Matele ca-si aduna,
Cu briu lat se incingea,
Mijlocelul ca-si stringea
Si la murgul se ducea,
Si pe murg incalica,
Iar din gura mi-i graia:
– Murgule, murgutul meu,
Dat-mi-te-a taica-tau
Ca sa-mi fii de ajutor
La nevoie si la zor,
Sa te-ntreci cu soimii-n zbor
Pin-o fi ca sa nu mor.
Tinerel ca m-ai slujit,
Dar s-acuma, imbatrinit,
Sa te-ntreci la batrinete
Cit puteai la tinerete.
Azi te jur pe Dumnezeu
Sa ma porti ca gindul meu
Si s-ajungi p-al ciine rau,
Ca mi-a rapus zilele,
Zilele, ca ciinele,
Pentru tine murgule!
Pina Toma se gateste,
Murgul coama-si netezeste
Si din gura mi-i graieste:
– Lasa seaua, sai pe mine,
Si de coama tin-te bine,
Ca s-arat la batrinete
Ce-am platit la tinerete!
Pina Toma se tinea,
Murgul, mare, si zbura;
Si zbura tocmai ca vintul,
Fara s-atinga pamintul.
Cit o clipa de zbura,
Mult pe Manea-l intrecea,
Iara Toma, de-l vedea,
Indarat se intorcea
Si din fuga-i cuvinta:
– Maneo, Maneo, fiara rea,
Vitejia ti-e fuga,
Ca, de m-ai junghiat hoteste,
Mi-ai fugit si miseleste.
Ia mai stai ca sa-ti vorbesc
Pagubele sa-ti platesc,
Pagubele
Cu taisul,
Faptele
Cu ascutisul!
Bine vorba nu sfirsea,
Murguletu-si repezea
Si cu sete mi-l lovea;
Capu-n pulbere-i cadea,
Iar cu trupul sus, pe sea,
Calu-n lume se ducea.
Foicica micsunea,
Vreme multa nu trecea
Si pe Toma-l ajungea
Moarte neagra, moarte grea.
De pe cal descalica,
Ochiul
Se-mpaienjenea,
Capul
I se invirtea
Si-n des codru se pleca,
Iar din gura ce-mi graia?
– D-alelei, murgutule,
D-alelei dragutule,
Ce-am gindit
Am izbindit,
Dar si ceasul mi-a sosit.
Sapa-mi groapa din picior
Si-mi asterne finisor,
Iar la cap si la picioare
Pune-mi, pune-mi cite-o floare:
La cap, floare
De bujor,
Sa mi-o ia mindra cu dor,
La picioare,
Busuioc,
Sa ma plinga mai cu foc.
Apoi, mare, sa te duci,
Drumu-n codri sa apuci
Pin’ la paltinii trazniti,
Unde-s fratii popositi.
Nimeni friul sa nu-ti puie,
Nici pe tine sa se suie,
Far’ d-un tinar sprincenat
Si cu semne de varsat,
Cu par lung si galbior,
Care-mi este fratior,
Fratior de vitejie,
Tovaras de haiducie.
Numai el friul sa-ti puie
Si pe tine sa se suie;
Tu sa-l porti si pe el bine,
Cum m-ai purtat si pe mine!
Bine vorba nu sfirsea,
Sufletelul ca-si dedea:
Codrul se cutremura,
Ulmi si brazi
Se cletina
Fagi si paltini
Se pleca
Fruntea
De i-o racorea,
Mina
De i-o saruta,
Si cu freamat il plingea.
Murgul jalnic rincheza,
Cu copita ca-mi sapa,
Groapa mica ca-i facea,
Finisor ii asternea,
Floricele ca-i sadea,
Cu trei lacrimi le stropea,
Drumu-n codri c-apuca
Si mergea, mare, mergea
Pin’ la paltinii trazniti,
La voinicii popositi.

Opera Apartinand Balade Populare | |

Recomandari

Cele mai vizualizate Poezii

1 Comentariu »



One Response to “Cuza Vodă (legendă populara)”

  1. Sacru Says:

    Balada Lui Zamolxe

    P-un picior de plai,
    pe-o gură de rai,
    strânsu-ne-am în vale,
    o mulţime mare.

    Rugul am aprins,
    focul am încins.
    La Zamolxe vrem,
    să ne închinăm.

    Doamne ne-om ruga,
    la puterea ta,
    trezire ne dai,
    pe-o gură de rai.
    Doamne, tu Stăpâne,
    cuvinte ne spune,
    de înţelepciune.

    Focul sa-nteţit,
    Zamolxe a privit,
    Şi-astfel ne-a grăit:

    – Tu poporul Meu,
    să ai Dumnezeu,
    căci preotul tău,
    e un deceneu.
    Oriunde umblaţi,
    voi să nu uitaţi,
    rugul aţâţaţi,
    la Domn vă rugaţi.
    Că din zori de zi,
    Eu cu voi voi fi.
    Iar de o fi noapte,
    să priviţi departe,
    ochiul de Mi-oţi vede,
    atuncea veţi crede,
    că la voi Mă uit,
    vrerea v-o ascult.
    Să mai luaţi aminte,
    crestele sunt sfinte,
    la popor de zei,
    Carpaţii-s temei.
    ’N codru de umblaţi,
    aminte să luaţi,
    când frunza foşneşte,
    Deceneu vorbeşte.
    Voi să-l ascultaţi,
    şi să vă-nchinaţi,
    binecuvântează,
    s-aveţi mintea trează.
    Sacru vă e plaiu,
    sfânt vă este graiu,
    inimii de foc,
    viaţa-i cu noroc.
    Voi oameni frumoşi,
    să fiţi drăgăstoşi.
    Drepţi vă ridicaţi,
    oamenii vi-s fraţi,
    ajutor să daţi.
    Pe cei oropsiţi,
    să nu-i părăsiţi.
    Cel ce vă mângâie,
    la Mine-o să vie.
    Viaţa de v-o daţi,
    să vă apăraţi,
    asta nu uitaţi:
    Veţi fi înviaţi!
    Vieţile-n dreptate,
    sunt nenumărate.
    Cel ce-n Mine crede,
    lacrima nu vede,
    iau suspinul greu.
    De poporul Meu,
    voi vorbi mereu,
    sus la Dumnezeu.
    Când hora-ţi încinge,
    la Mine-o ajunge,
    cântec bucuros,
    din omul frumos.
    Atunci şi alţi zei,
    vor avea temei,
    să se-nveselească,
    doina să pornească,
    şi să vă iubească.
    Şi când vă vorbiţi,
    să vă amintiţi,
    graiul omenos,
    e cel mai frumos.
    C-al zeilor grai,
    e-n cântul de nai,
    p-un picior de plai,
    pe-o gură de rai.

Lasati o Parere


Hosting oferit de CifTech