Ghicitori

 Ghicitori – în ordine alfabetică

(A)

Mititelu-ntr-o ureche
Face nouă haina veche.
(acul)

Mic, mititel
Îngrădeşte frumuşel.
(acul)

Cine are o singură ureche
Dar nici cu aceea nu aude?
(acul)

Sunt rotundă sau pătrată
Ascut creionul îndată.
(ascuţitoarea)

Roşu ca focul
Iute ca dracul.
(ardeiul iute)

Urechi are, dar n-aude,
E micuţ şi tot împunge.
(acul)

A lăsat-o Dumnezeu
Ca s-o bei şi tu şi eu.
(apa)

Oglinda cerului
În adăpostul pământului.
(apa din fântână)

La cap limbă cu miere,
La coadă limbă cu venin.
(albina)

Are-un ac micuţ şi fin,
Zboară lin din floare-n floare,
Acul este cu venin
Iar polenu-i pe picioare.
(albina)

Din flori plicuri de dulceaţă
Strânge de cu dimineaţă.
(albina)

Floare şi soare,
Ploaie şi ninsoare
Se laie pe rând
Zile, nopţi furând…
(anotimpurile)

Animal cu capu-n jos
Şi este foarte ţepos
De vrei să-l ridici de jos
(ariciul)

Are zeci de ace groase
Dar nu ţese nici nu coase.
(ariciul)

Omul strânge cât trăieşte
Şi la ea el se gândeşte
Pentru ea el pătimeşte
(averea)

N-are culoare,
N-are miros;
Dar la toţi
E de folos
(aerul)

Petale de flori micuţe,
Aşezate-n cutiuţe,
Să putem picta cu ele
Oameni, case, floricele.

(B)

Fetele şi femeile n-au
Şi nici nu doresc să aibă;
Bărbaţii o ţin ca o podoabă,
Iar când o au
Încearcă să se curăţe de ea.
(barba)

Am doi fraţi
Cu sfori legaţi
Şi-n picioare încălţaţi.
(bocancii)

În pădure mersei,
Al treilea picior ajunsei.
(bastonul)

Ce vă trec prin mâini,
Fără de-a le fi stăpâni;
Se păstrează-n sân şi-n ladă,
Fără ei nu faceţi treabă?
(banii)

Iarna-n frig, vara la soare,
Neschimbat e la culoare!
(bradul)

Sus pe coama munţilor,
Munţilor, cărunţilor,
Stă voinicul cel ţepos
Veşnic verde şi frumos.
(bradul)

Fumul dracului,
În capul omului.
(beţia)

Sus tună,
Jos răsună,
Cetele s-adună.
(biserica)

Am o raţă
Fără viaţă,
Trece apa cât de mare,
Ba te duce şi-n spinare.
(barca)

(C)

Este un prieten bun,
El mă duce unde-i spun
Cu căpăstru şi cu şa
Iarna-mi plimbă sania.
(calul)

N-are mâini şi totuşi bate,
Bate-ntruna zi şi noapte.
Şade oriunde l-ai pune
De-l priveşti timpul îţi spune.
(ceasul)

Bucăţică de cărbune,
Cu veşmânt de lemn,
Pe hârtie lasă urme
Scriind orice semn.
(creionul)

Drept, înalt şi subţirel
Cu veşmânt de lemn pe el,
Are vârful de cărbune
Pe hârtie multe spune.
(creionul)

Nu sunt carte, dar am foi
Pregătite pentru voi
Cu linii sau pătrăţele
Să puteţi scrie pe ele.
(caietul)

Ce trece prin sat
Şi câinii nu bat?
(ceaţa)

• Scurtă, groasă, un-te duci?
• Ars în fund, ce-ai să mă-ntrebi?
Unde eu mă duc,
Tot ţie-ţi aduc.
(ceaunul şi cofa)

Are foi şi nu e pom,
Îţi vorbeşte ca un om
Şi cu cât o îndrăgeşti
Tot mai mult o foloseşti.
(cartea)

E o grădină mândră, semănată
Cu poezii, cu glume şi poveşti,
Dar nu se lasă lesne vizitată
Decât când ştii, copile, să citeşti.
(cartea)

Am un brâu vărgat
De cer spânzurat.
(curcubeul)

Cât e vară – cucurigu!
Cucurigu – când dă frigu!
Cine-i frate dumnealui?
Cum îl cheamă?
Poţi să-mi spui?
(cocoşul)

După ploaie, la plimbare,
Cu umbrele mici… de soare!
(ciupercile)

Frunze n-are,
Nu-i nici floare.
În păduri şi pe ogor,
Prin grădini şi-n deal la vie
Stă mereu într-un picior.
(ciuperca)

În aer ramurile-şi are
Acest trofeu de vânătoare.
(cerbul)

Am trup, dar n-am corp;
Am gât, dar n-am cap;
Am mâneci, dar n-am mâini.
(cămaşa)

Mândru, înalt şi frumos,
La ochi este luminos;
Urechi are, coarne n-are
Şi te poartă în spinare.
(calul)

Barbă are,
Popă nu-i
Coarne are
Vacă nu-i
(capra)

Am un dorobanţ
Şi e pus în lanţ
(câinele)

Roade oase,
Stă în cuşcă,
Pe duşmanii săi îi muşcă.
(câinele)

Animalele din casă
Umblă pe sub masă
Când se întânlesc
Rău se ciondănesc
(câinele şi pisica)

E lânos şi stă la stână
Şi pe oi el le adună
(câinele)

Ticăie la capul tău
Şi te trezeşte mereu
(ceasul)

La cap pieptene
Şi la coadă secere
La grumaz coş cu grăunţe.
(cocoşul)

La cap pieptene,
La trup pepene,
La coadă secere,
La picioare răşchitoare.
(cocoşul)

Am o pasăre rotată
Stă cu coada învolburată
Şi te-aleargă în curtea toată.
(curcanul)

Ce e mic la vedere
Dar mare la încăpere?
(capul)

Care cer n-are stele?
(cerul gurii)

Cine îl face nu-i trebuie,
Cine îl cumpără nu e pentru el
Şi cui îi trebuie
Nu ştie şi nu-l vede.
(coşciugul)

Care-i satul
Unde câinii nu latră,
Cocoşii nu cântă
Şi oamenii nu lucrează?
(cimitirul)

N-are minte
Dar te prinde.
(capcana)

Are foi şi scoarţă
Dar nu e copac,
Cine-o înţelege
Minte are-n cap.
(cartea)

Din pământ mă nasc,
În apă mor,
În aer mă vestejesc,
Şi la foc mă vestejesc.
(cărămida)

Am o fetiţă
Sărutată de toţi pe guriţă.
(cana)

Retevei rotund
Strânge păru-n fund.
(căciula)

Încârligat şi-ntortocheat
Şi de urechi e agăţat.
(cercelul)

Cine le face pe toate cu măsură?
(croitorul)

Am o frunză care te omoară.
(cuţitul)

Bunicuţul de la ţară
Are un prieten bun
Bate cu el multe cuie,
Face gardul de la drum.
(ciocanul)

Cine bate şi nu e bătut?
(ceasornicul)

Năframă vărgată
Peste mare-aruncată.
(curcubeul)

Cine umblă mult prin lume
Şi tot se strigă pe lume?
(cucul)

Cine zi şi noapte tutun fumează
Şi nu se mai satură?
(coşul)

Şade moşul sub uluc
Şi fumează din ciubuc;
Apoi, după ce-a fumat,
Îl hrănesc cu aluat.
(cuptorul)

Fetişoară
Cu rochiţa roşioară,
Când prind a te dezbrăca
N-am de ce mă bucura
Că încep a lăcrima.
(ceapa)

În grădina lui Pandele
E un pom plin cu margele,
La culoare-s roşii toate
Cu codiţe-mperecheate.
(cireşele)

Către soare se avântă
Dimineaţa-n zori şi cântă.
(ciocârlia)

Chiar de-şi trece vara toată
Sub al său cojoc ţepos,
Toamna când l-aruncă jos,
Minunat e de bronzată.
(castana)

(D)

Cinci pitici
Cinci voinici…
Cât îi vezi de mititei,
Faci cu ei
Tot ce vrei.
Scrii,
Joci mingea,
Împleteşti,
Palate construieşti.
(degetele)

Peste tot găseşti în lume
Cinci fraţi cu acelaşi nume.
(degetele)

S-a făcut de când e lumea
Şi va fi cât va fi lumea.
(drumul)

Cine se-ngraşă legat?
(dovleacul)

Moşneguţ cu pielea goală
Ţine vinul de năvală.
(dopul)

Doi câini gâtuiţi
Peste poartă azvârliţi.
(desagii)

(E)

Nu-l întrebi
Şi îţi răspunde
Cauţi în jur
Şi nu ştii unde.
(ecoul)

Îţi vorbeşte
Şi turceşte,
Şi-orice limbă nimereşte.
(ecoul)

Murgul rage
În pârloage,
Lelea-ngână
În grădină.
(ecoul)

Cine te-ngână
Şi nu te superi?
(ecoul)

(F)

Colorat e ca o floare,
Trupul fin şi mic el are,
Zboară vara pe câmpie,
Spuneţi ce-ar putea să fie.
(fluturele)

Ce pădure
E fără uscătură?
(fir de păr)

Are dinţi mulţi şi mititei
Şi nu suferă niciodată de ei.
(fierăstrăul)

Nici afară,
Nici în cer,
Nici pe pământ.
(fereastra)

Vântul stinge
Vântul îl încinge.
(focul)

Ce trece prin pod
Şi nu hodorogeşte?
(fumul)

Iese moşul din colibă
Cu nasul plin de mămăliga.
(făcăleţul)

Două surioare
Foarte tăietoare.
(foarfecele)

Ce trăieşte după moarte
Şi-altul vrea ca s-o tot poarte?
(floarea)

Care floare
Parcă-i soare?
(floarea soarelui)

O mie de frăţiori,
O mie de dinţişori
Stau înfipţi câte şi-o mie
Într-un fund de farfurie.
(floarea soarelui)

Subţirel şi mititel
Joacă lumea după el.
(fluierul)

În pădure naşte,
În pădure creşte,
Vine-acasă şi horeşte.
(fluierul)

Săgeata împăratului
Sparge casa dracului.
(fulgerul)

Parc-ar fi nişte petale,
Ori steluţe ce dansează
Norii le presară iarna
Şi pe gene ţi le aşază.
(fulgii de nea)

Albă păsăruică,
Pe arac se urcă;
N-are aripioare,
N-are nici picioare.
(fasolea)

Iepurilă încălţat
Stă la margine de sat.
(fricosul)

Ce cade-n apă
Şi nu face stropi?
(frunza)

Mică, dar voinică,
În spate ridică
Sacul cu povară,
Să-l ducă la moară.
(furnica)

(G)

Clopoţel mititel
Cine sună lin din el?
Nimeni! Nimeni!
Numai vântul,
Clătinându-l, legănându-l,
Dă de veste-n toată ţara
Că soseşte primăvara.
(ghiocelul)

Voinicul cu haină albă
Iese primul din zăpadă.
(ghiocelul)

Printre mulţi stejari e unul
Gros şi multisecular,
Îl iubim precum străbunii
Şi-l numim cu drag….
(gorunul)

Are gâtul foarte-nalt
Şi picioarele cam lungi
Dacă vrei să-i dai o floare
E cam greu la ea s-ajungi.
(girafa)

Nu e şoarec nici orbete,
Roade pete pe caiete.
Ar fi bine şi frumos
Să nu-i dăm nimic de ros.
(guma)

De-ai greşit, ia seama bine,
Foloseşte-mă pe mine!
Foaia albă va rămâne
Ai grijă să scrii mai bine.
(guma)

Atunci când sunt în ogradă
Ga, ga, ga se iau la sfadă
Iar când sunt pe lângă lac
Baie întruna fac.
(gâştele)

Jupâneasa durdulie
Cu rochiţa cenuşie
Lucrată din pene lucii,
Caută pe lac papucii.
(gâsca)

Strugure nu-s, nici piatra nu-s,
Însă cad din nori, de sus;
Florile eu nimicesc
La căldură mă topesc.
(grindina)

Am o râşnicioară
Toată ziua râşneşte
Şi noaptea se odihneşte.
(gura)

Ce fuge mai repede decât toate?
(gândul)

Lumina prin ce trece
Şi nu se opreşte?
(geamul)

Vine fuga pe cărare
Culegând la pietrişoare.
(găina)

În pădure născui,
În pădure crescui,
Acasă când m-au adus
Slujitor casei m-au pus.
(gardul)

După deal, dintr-un tezaur
Au ţâşnit săgeţi de aur.
(grâul)

Ce-i mândru la sat
Şi bun la mâncat?
(grâul)

Cine cântă toată vara
Prin fâneţe cu ghitara?
(greierele)

(H)

Ciuruc-butuc
De urechi te-apuc.
(hârdăul)

Este groasă sau subţire
De o îmbraci ea cald îţi ţine.
(haina)

De aici şi până la munte
Numai pături aşternute.
(holdele)

Un balaur
Solzi de aur,
Stă în munte priponit,
Apă bând necontenit.
(hidrocentrala)

(I)

Bate fără încetare,
Începând de la născare;
Iar când ceasul a sosit,
Atunci şi ea a tăcut.
(inima)

Cine vine cu steluţe
Albe-n frunte
Dinspre munte?
(iarna)

A venit baba din munţi
Peste râuri făcând punţi
Şi a prins spunând poveşti
Flori de gheaţă la fereşti.
(iarna)

La deal repede şi fără ocol,
Iar la vale rostogol.
(iepurele)

Urecheat cu haine sure
Stă pe câmp şi în pădure.
(iepurele)

Mic şi bun de gură
Să-l opreşti nu poţi;
Nu-l adapă nimeni
I-adapă pe toţi.
(izvorul)

Aţe creţe
Puse-n beţe.
(iţele)

( Î )

Am două surori
Legate de sfori;
Când noaptea se lasă,
Se vâră sub masă.
(încălţămintea)

La stat
Nu-i înalt,
Dar la nas
N-o să-i ajungi
Nici cu scări din cele lungi.
(îngâmfatul)

Două lemne-hodolemne
Şi la mijloc brâu de piele.
(îmblăciul)

(J)

Harachiri îşi făcea
Dacă lupta el pierdea.
(japonezul)

Aur, bucăţele,
În gura sobei mele.
(jăratecul)

Durere rece
Prin inimă trece.
(junghiul)

(L)

Poare fi un şoricel
Însă are aripioare
Zboară noaptea-n chip şi fel
Purtând numele de floare.
(liliacul)

Şoricel cu aripioare
Poartă numele de floare.
(liliacul)

Baba grea, îngreunată,
Şade de cui agăţată
Şi lumină casa toată.
(lampa)

Ce apă este în lume
Fără nisip?
(lacrima)

Ce şede în apă
Şi tot se adapă,
Omul îmbătrâneşte,
Ea nu putrezeşte.
(limba)

Am o căţea răsfăţată,
Stă la uşă agăţată.
(lacătul)

De pază la poartă
Cerceluş cu toartă
Agăţat stingher
De urechi de… fier.
(lacătul)

Primăvara înverzeşte,
Toamna-ngălbeneşte,
Şi iarna te-ncălzeşte.
(lemnul)

Buturugă uscată;
O ridici încărcată
Şi o laşi jos uşurată.
(lingura)

Ce îngheaţă vara
Mai iute decât iarna?
(laptele)

Ochii casei mele
Oglindă de stele.
(luna)

Cine ştie o crăiasă
Toată noaptea luminoasă
Între stele locuieşte
Oare cum se mai numeşte?
(luna)

E rotundă şi bălaie
Intră noaptea în odaie.
(luna)

Un frunziş între vâlcele
Cu treizeci de rămurele.
(luna anului)

Doisprezece fraţi aleargă,
Anul cât este de lung;
Fug de zor prin lumea-ntreagă,
Niciodată nu se-ajung.
(lunile anului)

Nu e laie,
Nici bălaie,
Nu e brici,
Ca briciul taie.
(limba)

Suflet ţine
Suflet n-are.
(leagănul)

Ce e mare şi mai mare
Şi de nimeni teamă n-are?
(legea)

(M)

Patru fraţi îngemănaţi
Într-un cojoc îmbrăcaţi.
(miezul de nucă)

Voinicel cu cornişoare
Umblă cu casa-n spinare.
(melcul)

Zece-o bat să intre-n plasă
Unu-o prinde şi n-o lasă.
(mingea de fotbal)

E rotundă, colorată
Şi copiii nu-i rezistă,
Fără ea, ora de sport,
Ar fi ora cea mai tristă.
(mingea)

Mulţi sportivi o îndrăgesc;
De ce oare o lovesc?
(mingea)

Şade moşul în cămară
Cu mustăţile afară.
(morcovul)

Ce se frânge
Şi se strânge
Şi se bagă-n buzunar?
(metrul)

Furculiţă cu cinci dinţi
Căpătată din părinţi.
(mâna)

Ce nu poţi cântări?
(mintea)

Patru picioare are,
Dar să le mişte
Nu e în stare.
(masa)

Am o găină pestriţă
Şi la coadă ferfeniţă.
(mătura)

Ce e mai dulce şi mai dulce
Şi prin bâzâit se-aduce?
(mierea)

Ce umblă viaţa toată
Şi drumul nu-l trece niciodată?
(moara)

Ce are forma unei mâini
Şi tot nu-i mână?
(mănuşa)

E bun dobitoc
Foarte încăpăţânat
Urechi lungi,
Minte nu are,
Are cruce pe spinare.
(măgarul)

(N)

Înalt cât casa,
Verde ca mătasa,
Dulce ca mierea
Amar ca fierea.
(nucul)

Zece sârme ordonate
Cu câte zece bile colorate.
Fiecare copil ştie
Că asta nu-i jucărie!
(numărătoarea)

Ce e mai amar şi mai amar?
(necazul)

Am un ciocănaş de piele
Cu două găurele.
(nasul)

Eu am patru fraţi
Într-un cojoc băgaţi
(nuca)

Trece monstrul marea
Cu părul alb ca sarea.
(norul)

Pe sub razele de soare
Zboară peste câmp o floare.
(norul)

De la mare pân’ la munte
Picură stele mărunte.
(ninsoarea)

Ce trece prin sat
Şi cânii nu bat?
(negura)

(O)

Am o casă văruită
Nicăieri nu-i găurită.
(oul)

Din pământ mă născui
În lume trăii
Şi când murii
În gunoi mă pomenii.
(oala de lut)

Arunci sus, îi alb
Pică jos, îi galben.
(oul)

Am doi fraţi,
Care nu se pot vedea.
(obrajii)

N-are limbă şi nici gură,
Şi arată orice făptură.
(oglinda)

Sunt o şa,
Pe care nu călăreşte nimeni;
Sunt fereastră
Dar nu la casă.
(ochelarii)

Am un şarpe cu ciulini,
Doarme furişat în spini,
Învelit până la brâu
Şi-mi mănâncă-un stog de grâu.
(ogorul)

Cât am trăit
Pe foc m-ai fript,
Iar după ce-am murit
Pe drum m-ai azvârlit.
(oala)

(P)

Roată rotită,
De om muncită
Şi de lume înghiţită.
(pâinea)

Cocoloş pe sub măsuţă
Îşi ia coada în lăbuţă
Şi isteţ precum e el
Îl prinde pe şoricel.
(pisoiul)

Are blana mătăsoasă,
La căldură toarce-n casă;
La lăbuţe-are gheruţe –
Stau ascunse în pernuţe.
(pisica)

Este un lucru
Pe care unii îl au întreg,
Alţii pe jumătate
Iar alţii deloc.
(părinţii)

Ce-i gata
Şi tot trebuie gătit?
(patul)

Am un frate
Ţese-o pânză minunată
Fără iţe, fără spată.
(păianjenul)

Ce-i din lumea mare-adus
Şi la mare masă pus?
(piperul)

Ciupercă uscată
În cui agăţată.
(pălăria)

Cine are dinţi mulţi
Şi nu poate muşca?
(pieptenele)

Am aici în bătătură
O uzină cu untură,
Care umblă prin ogradă
C-un şurub în loc de coadă.
(porcul)

Care-i dobitocul
Ce păzeşte focul
Şi-şi spală cojocul?
(pisica)

Cine se naşte-nfăşat?
(porumbul)

Stă burtosul pe câmpie
Năsturei în el o mie.
(porumbul)

Ce fiară cu limba râmă
Şi cu spatele dărâmă?
(plugul)

Ce n-are suflet
Şi suflet fură?
(puşca)

Peste ape, prins în scoabe,
Şade moşu-n patru labe,
Şi cum stă aşa plecat
Eu trec apa pe uscat.
(podul)

Ia gândeşte-te şi spune
Cine-i mai bogat în lume?
(pământul)

Cine are pene
Şi nu zboară?
(perna)

Nici în casă nici afară
Talpa mea e drum de ţară.
(pragul)

Primăvara te înveseleşte,
Vara te umbreşte,
Toamna te nutreşte
Iarna te-ncălzeşte,
Poftim de ghiceşte.
(pomul)

De aici până la munte
Tot prăjini mărunte.
(potecile)

În pădure născui,
În pădure crescui,
Acasă m-au adus,
Călcătoarea satului m-au pus.
(puntea)

Cântăreţul Domnului,
Sărăcia omului.
(popa)

N-are chip şi nici făptură,
Unde-i ea nu este ură;
E scumpă şi-atât de dragă
C-o iubeşte lumea-ntreagă.
(pacea)

Zeci de umbreluţe mici,
S-au unit să fac-o floare,
Dar trecu vântul pe-aici
Şi le risipi în zare.
(păpădia)

Ascuns în cămaşă verde,
Miezul de foc nu se vede.
Când mănânci o feliuţă,
Parcă sufli-n muzicuţă.
(pepenele)

(R)

Cred că macu-i place tare
Zilnic cere-n gura mare
După atâta mac-mac-mac
Pleacă să înoate-n lac.
(raţa)

Am o cutie
Ca o colivie
Şi cântă la nebunie.
(radioul)

Zboară-n sus,
Zboară-n jos,
Neagră este
De la coadă până la cioc.
(rândunica)

Dis de dimineaţă-n zori
Varsă lacrimi peste flori
Soarele s-a ridicat
Şi pe loc el le-a uscat.
(roua)

Face fructele negre
Gheare are,
Verde este,
Şi-n pădure el trăieşte.
(rugul)

Cine poate mânca fierul
Fără să-şi rupă dinţii?
(rugina)

(S)

Cu trei ochi
În trei culori
E atent la trecători
Şi-ţi arată
Fără grai
Când să treci
Şi când să stai.
(semaforul)

În colţ de stradă
Trei ochi iscoadă.
(semaforul)

Câmpul alb, oile negre
Cin-le vede nu le crede,
Cin-le paşte le cunoaşte.
(scrisul)

Am picioare dar nu merg,
Oboseala o-nţeleg.
(scaunul)

Nu-i fierbinte,
Dar usucă.
(sugativa)

Ţin cerneala-n rezervor
Ca să poţi scrie uşor.
(stiloul)

Am două surori gemene
Ce dorm în picioare.
(sprâncenele)

Cine are urechi
Şi nu aude?
(surdul)

Mănâncă toată ziua
Şi tot flămândă rămâne.
(soba)

Iat-o nu-i
Dacă nu-i
Nici eu n-o spui.
(scânteia)

Într-o scorbură uscată
Şade o căţea turbată.
(sabia)

Iarna fuge,
Vara zace.
(sania)

Când nu e zăpadă
Doarme în ogradă,
Dar când ninge-afară
Cu copiii zboară.
(sania)

Soarele o coace,
Mâna o rupe;
Piciorul o calcă,
Gura o bea.
(strugurele)

Două lemne odobele,
Celelalte – mărunţele.
(scara)

Albă şi suleimenită
Când urâtă, când iubită;
Vara nu vor să mă vadă,
Iarna toţi mă-nbrăţişează.
(soba)

Ce-i roşu, măr nu-i;
Creşte-n pământ, ceapă nu-i?
(sfecla)

Am o lună cu mâner,
Am furat-o de pe cer;
Străluce ca o văpaie
Şi mănâncă numai paie.
(secera)

Cuie mici cu măciulie
Strălucesc pe cer o mie,
Dar când iese soarele
Fug de-şi rup picioarele.
(stelele)

(Ş)

Ce-i mai înalt decât calul
Şi mai mic decât porcul?
(şaua)

De pe coadă l-ai călcat
Se descolăceşte îndată
Şi venin ai căpătat.
(şarpele)

Cureluşă verde
Prin iarbă se pierde.
(şopârla)

Cu cămaşa foi şi cline,
Cămările toate pline,
Toamna sunt de recoltat
Şi hambarele de ocupat.
(ştiuletele)

O cetate minunată
Stă cu poarta descuiată,
Dar nu poţi în ea păşi
Dacă nu ştii a citi.
Are-n ea comori potop
Oricât iau nu scade-un strop.
(ştiinţa)

(T)

Urlă lupul la hotară
Şi s-aude-n altă ţară.
(tunetul)

E făcut de muncitori
Şi trăieşte pe ogor;
Toată ziua el munceşte,
Urlă de te-nebuneşte.
(tractorul)

Ce trece pe dinaintea ochilor
Şi nu-l poţi vedea?
(timpul)

Toată ziua: cica – cioca;
Vine seara boca – boca.
(toporul)

Am o trăsură mare,
La vale fuge tare,
La şes înnebuneşte
La deal gâfâieşte.
(trenul)

Nu vorbesc şi nu sunt viaţă
Dar fac zgomot de te-ngheaţă,
Stau de pază la hotară
Vărs prin gură foc şi pară.
(tunul)

De plic se lipeşte
Ţara ocoleşte.
(timbrul)

(Ţ)

Ce are barbă
Şi totuşi nu e bărbat?
(ţapul)

Ce arde în gură
Şi face fum ca o şură?
(ţigara)

Sunt mititel şi drăcuşor
Şi mă hrănesc cu sânge de om.
(ţânţarul)

Are dânsul şi picioare
Dar e-obişnuit să zboare;
Ţin, ţin, ţin şi pişcătura…
Cine-i obrăznicătura?
(ţânţarul)

(U)

Eu pe orişicine
Întâmpin când vine,
Când pleacă afară
Eu îl petrec iară.
(uşa)

Vara umblu după miere,
Iarna dorm să prind putere.
(ursul)

În cojoc întors pe dos
Mormăind morocănos,
Umblă pustnic prin pădure
După miere, după mure.
(ursul)

Iarna-şi vâră nasu-n blană
Şi din unghii îşi sug hrană
Iar vara, sus pe munţi,
Zmeură culeg desculţi.
(urşii)

La margine de oraş
Am un stup care-i fruntaş,
Iar albinele din el
Fac miere din oţel.
(uzina)

Ce merge pe apă şi nu se udă?
(umbra)

Ce buruiană când o atingi
Îţi face numai băşici?
(urzica)

Formă de ciupercă are
Şi de ploaie ne apără.
(umbrela)

Şi afară şi în casă,
Ghici ce e?
(uşa)

Ce stă în umezeală
Şi nu se udă?
(uleiul)

Fug de tine
Şi tu musai după mine.
(umbra)

Ineluş rupt
Scoate peştii de pe fund.
(undiţa)

(V)

Cumetriţa cea şireată
Vine-adesea prin vecini
Şi-amatoare se arată
De a “cumpăra” găini.
(vulpea)

Roşcovana cea isteaţă
Umblă pe la cotineaţă.
(vulpea)

Trei surori, poţi să zici,
Una mare două mici
Vin în fiecare an
Şi pun lacăt la ghiozdan.
(vacanţele)

Ce zboară pe sus
Şi nu-l vezi?
(vântul)

Urlu şi mă învârtesc
Pe drumeţi îi îngrozesc.
(viscolul)

Ce se leagă cu gura
Şi nu se dezleagă cu mâna?
(vorba)

Ce este bun la privit
Şi lesne la ameţit?
(vinul)

Patru merg,
Patru stau
Şi vamă dau.
(vaca)

Ea este bună la toate,
Ne dă carne, ne dă lapte,
Iar viţei mititei
Se numesc copiii ei.
(vaca)

Are-o coadă înfoiată,
Hoaţă este şi şireată
Dar e vai de coada ei
Când dă peste ea grivei.
(vulpea)

Am cămăşi nenumărate
Le port pe toate îmbrăcate.
(varza)

O sportivă cu renume
Umblă-n pomi după alune.
(veveriţa)

Tuş ghiduş, coadă roşcată
Peste cetini aruncată.
(veveriţa)

Ronţăie nuci şi alune
Sare graţioasă
Coada-i e stufoasă –
De-o ghiceşti, îndată spune!
(veveriţa)

Cine trece pe la poartă
Şi câinii la el nu latră?
(vântul)

Pana cocostârcului
Bate faţa târgului.
(varul pe pereţi)

Pană-mpănată,
Pe apă lăsată,
De vânturi mânată,
Suflet n-are, suflet duce,
De pământ nu se atinge.
(vaporul)

(W)

Luminează necontenit
Dacă nu este oprit.
(wolframul)

(Y)

Poţi să-l faci că-i sănătos
Chiar de stai cu capu-n jos
E un sport mai de folos.
(yoga)

(Z)

Am un prieten priceput
De toată lumea ştiut;
Îmi dă sfaturi şi îmi spune
Tot ce se petrece-n lume
(ziarul)

Nu-i pasăre şi totuşi zboară
Dacă-l ţii bine de sfoară.
(zmeul)

Albă ca creta
Moale ca lâna
Uşoară ca pana
Piere ca spuma.
(zăpada)

Moale, albă şi pufoasă
Pentru câmp e haină groasă.
(zăpada)

Cele mai vizualizate Poezii

Nici un Comentariu »


Hosting oferit de CifTech