Căţ-Pisoi la vânătoare (VIII)

Autor : Poezii pentru Copii

La plimbare-n curtea largă,
Câţ-Pisoiul vrea să meargă
Spre poiată, unde-n soare,
S-a stârnit o zarvă mare.

După stratul cu petunii,
Stă pândind din ochi păunii,
Care ţipă-n disperare
Liniştea s-o înfioare.

Toropite-n clăi de pene,
Cinci găini culeg alene,
Râmele imaginare
În grădină, pe cărare.

Dar deodată, din senin,
Douăzeci de vrăbii vin
La doi paşi. Şi se opresc
Gureşe şi răscolesc

Prafu-n care se-mbăiază
Şi pe pene îl pudrează.
Iar ăst-timp, pisoiul are
Aplecări spre vânătoare.

Cea mai mare dintre vrăbii
Vrea s-apuce-n gheare-săbii.
Se-ncordează şi ţinteşte,
Săritura-şi pregăteşte.

Şi deodată: ţuşti spre ea
Peste-o frunză de lalea.
Însă chiar când e în zbor,
Latră Ham-Căţel de zor.

Supărat că prada-i fuge,
Căţ-Pisoi aproape plănge.
Ba, mai mult se înfioară
Când dă bot în cioc c-o cioară.

Cioclul negru îl priveşte,
Penele şi le zburleşte
Deranjat pentru nimică
De puiuţul de pisică.

Umilit şi speriat,
Câţ-Pisoi s-a resemnat
Şi prima dată simte-n el
Adversitate spre căţel.

– Nu-i nimic ! Când mă fac mare
Şi-o să plec la vânătoare,
O să-l las închis în şură,
Poate-aşa tace din gură.

Opera Apartinand Poezii pentru Copii | |

Recomandari

Cele mai vizualizate Poezii

Nici un Comentariu »



Lasati o Parere


Hosting oferit de CifTech