Doi iezi cucuieţi

Autor : Poezii pentru Copii

Un ţap cică-avea doi iezi,
Să nu crezi până nu-i vezi!

Doi iezi mici şi cucuieţi,
Care au poftit, băieţi,
Zărind-o, la iarba grasă,
Tare verde şi gustoasă,
De pe malul…celălalt.

Ţapu-a zis că nu e voie,
Podul este prea înalt,
Apa este prea adâncă,
Iar la pândă stă un lup,
Ce-i aşteaptă şi-i mănâncă,
Dacă-i prinde pe amândoi
Trecând râul.

– Vai de noi,
Şi-au spus iezii.
– Rău e-oricum.
– Dar de facem doar un drum
Pân-acolo, ne hrănim
Şi ne-ntoarcem
Să dormim?

– Cucuieţilor, ce-aveţi,
Vă credeam băieţi isteţi,
Aveţi iarbă şi aici.

– De-aia suntem aşa mici,
Că nu e prea hrănitoare.
Noi vrem iarbă de-aia mare.
– Tu ne duci să o mâncăm
Şi noi nu mai insistăm.

– La cap m-aţi bătut destul,
Fie,-o să vă duc. Aminte,
Însă, luaţi la ce vă spun:
Lupul mult mai multă minte
Are, decât voi, copii.
De aceea e nevoie
De-un plan spre a-l păcăli.

Planul, gata, către râu,
Se-ndreptară-n grup cei trei.
Trece primul, iese lupul
Şi-l întreabă:

– Tu ce vrei?

– Eu sunt slab, vreau să mă-ngraş.
Dincolo, dacă mă laşi.

– Du-te, că eşti cam schilod…
Vine celălalt pe pod.

– Tu, drăguţă, ce dorinţă
Ai dori să-ţi împlinesc?

– Eu aş vrea în înălţime,
Domnule, un pic să cresc.

– Te găsesc destul de-nalt
Şi făcu spre el un salt…

– Domnule, nu te grăbi,
Că mai vine cineva…

– Cine, scumpule, pot şti?

– Lasă-mă şi vei afla…

Fugeind iedul, iată-apare
Tatăl-ţap. Ce-ncăierare
Între ei. Dar lupul scapă.
Cum? Căzând, deşteptu,-n apă.

Tot în apă au ajuns
Şi cei trei, la-napoiere.

C-au mâncat atâta iarbă,
Cu aşa mare plăcere,
De s-a rupt podul sub ei,
La cât fură, zău, de grei…

după o poveste populară sârbă

Opera Apartinand Poezii pentru Copii | |

Recomandari

Cele mai vizualizate Poezii

Nici un Comentariu »



Lasati o Parere


Hosting oferit de CifTech