doină de moină

Autor : Poezii pentru Copii

tii, ce iarnă vrie în bucătărie! moşul haralamb!
viscol jucărie.
noi pe lângă sobă tot tăiam la tobă. fă,
io cobzar cum sunt, negru şi cărunt, ie m-am cobzărit
tare, mult prea tare. vină să mă dregi colea pe spinare.

ea se tot uita, mâinile-i lua, grele de zăbrele
şi-i spunea: no viu. şi moşul pleca. iar, tu, monă, tu
rămâi fată-n casă. taie tot şoricul, taie măruntaie.
dar eu:
ha! vin şi eu. ei, vii şi tu! stai acasă. nu fi uricioasă.
ce să caţi la ghiuj? ba vin! – măi, fată!
bine. hai, odată! de boceşti ca aia, te ia puia gaia.

moşneagul cobzar trăia-ntr-o căscioară
jos pe ulicioră. ne-am înfofolit, ne-am băsmăluit
şi drum ne-am croit, prin ceea ninsoare mai sus de picioare.
şi ce mână caldă, tămăduitoare,
învăţată
piroane să scoată
din şale, din piept, din privire,
doar c-o limpezire. iar pe braţul drept
taşca de ventuze, buze călăuze.

la el în odaie cobze şi cimpoaie, focul se înfoaie
vis în teracotă. baba lui e dusă fir de papiotă. copiii şi ei
tot prin lumea largă. moşu în cămeşă zace ca pe targă.
ah, abia aşteaptă. oh, de-ar iar scăpa. scoate ea mamaia
spirtu presimţit. vată şi ventuze, carte şi chibrit.
că de lumânare io să fiu în stare.
ah, ce-mi mai plăcea să mă joc cu focul! ce de pipi-n pat?
vrăji! lua-i-ar amocul!

cea mai grea îmi fură prima încercare:
feleşteu cu spirt şi îndemânare. tot pe dinăuntru
scapăr un chibrit, aprind lumânarea şi o vâr a vid.
şi pac! pe spinare. aerul e rar,
aerul subţie moşul pe chelie. iar
şi iar
şi iar
pac! noroc de moaşă. una lângă alta:
nouă pe cocoaşă.

descântăm la urmă c-aşa-i feleşagul. boboooci înfloriţi!
coaaamă de balaur! taie cu briceagul să se ducă cheagul.
ţârrr, dango, balango, roşu fir de aur
şi-un şirag de moine.
moaşă,
ce de doine!

Opera Apartinand Poezii pentru Copii | |

Recomandari

Cele mai vizualizate Poezii

Nici un Comentariu »



Lasati o Parere


Hosting oferit de CifTech