Gândul şi picătura de rouă

Autor : Poezii pentru Copii

Am poposit pe o frunză. Şi o picătură de rouă mi se aşeză pe un gând. De fapt, singurul meu gând disponibil în momentul respectiv. Gândul a încercat să se încline, dar picătura nu renunţa sub nici o formă şi se ţinea bine de marginea gândului meu. Am făcut tot posibilul să scap de picătura de rouă. Am încercat să schimb gândul, să îl îndepărtez, dar picătura venea şi ea după gând. Se ţinea strâns de el. Gândul a vrut să se ascundă sub frunza pe care stăteam eu. Picătura după el. Un du-te-vino a început între picătura de rouă şi gândul meu. Am făcut tot posibilul să nu ma mai gândesc ca sa dispară picătura de rouă. Ea, nu şi nu. Tot pe gândul meu era. Şi nu numai gândul meu, dar şi eu o simţeam rece şi era atât de sclipitoare, încât devenea la un moment dat chiar enervantă. Eu vroiam sa mă odihnesc şi să-mi răcoresc gândurile – gândul în cazul de faţă, dar nici chiar aşa! Ce picătură de rouă obraznică!! Ştiam că, până la urmă, dacă e soare, se evaporă. Dar ţi-ai găsit! Picătura aceasta chiar nu dispărea. M-a stresat la culme. Am început să o suflu uşurel de pe gândul meu. Nimic. Nimic. Nimic. Mi-am luat avânt şi am ajuns pe o petală. Cu gând cu tot. Şi cu picătura de rouă. Nu ştiam ce să mai fac, nu mai îmi venea nici o idee în minte din cauza picăturii de rouă. O văzuseră de la distanţă şi se ţineau deoparte, neîndrăznind să se apropie.
În cele din urmă, a venit să îmi ţină companie o albină. Bâzâia ea de zor şi de la bâzâiala ei, vibra picătura mea de rouă. A mea, da, că deja o consideram ca făcând parte integrantă din gândul meu, implicit şi din persoana mea. Până la urmă, m-am simţit ciudat. Îmi lipsea ceva… M-am uitat la gândul meu şi era liber!!! Nu-mi venea să cred! Nu mai era picătura de rouă pe el. Scăpase!! Era un gând liber. Probabil albina mi-a preluat cu succes picătura mea de rouă. Când m-am uitat mai bine către ea – fiindcă nu îşi luase încă zborul… picătura de rouă se mutase pe gândul ei!!! Incredibil! Se pare că era o picătură de rouă mare amatoare de gânduri. Şi culmea! Acum picătura de rouă stătea lipită în miere!! De fapt, care albină se poate gândi şi la altceva decât la miere? Ce ghinion pe picătura de rouă… Cu o scuturare bruscă a petalei pe care eu stăteam atât de comod, – mai-mai să mă dea jos-, albina şi-a luat zborul. Cu picătura mea de rouă cu tot. Şi dusă a fost!

Opera Apartinand Poezii pentru Copii | |

Recomandari

Cele mai vizualizate Poezii

Nici un Comentariu »



Lasati o Parere


Hosting oferit de CifTech