Ghicitoare neghicită

Autor : Poezii pentru Copii

Poveşti cu împăraţi, destule,
Ai ascultat, nu-i de mirare,
Aşa că astăzi am să-ţi spun,
Copil deştept, o ghicitoare.
Chiar şi un împărat, odată,
S-a chinuit, pân-a cedat,
Iar fata lui, c-aşa fu vorba,
C-un prinţ isteţ s-a măritat.

Nu, nu-s eu prinţul din poveste,
Dar pe acolo tot am fost
Şi-am auzit la ghicitori,
Că nu mai am cum să mor prost.
Iar tu, pe Vesel împărat,
Chit că e numai o scorneală,
Nu ai să-l vezi, ca pe noi toţi,
Murind vreodat’…de plictiseală.

Dar, iată, dragul meu copil,
Ce ghicitori s-au spus, pe rând,
Şi împăratul ce răspunsuri
A dat la toate, jubilând:

– “Când te chem, tu îmi răspunzi;
Nu mă vezi, dar mă auzi !”
– Doar ecoul poate fi,
Clar, răspunsul se ivi…

– “Are capete-aurii,
Iară părul în ţepi mii;
Şi e-n mare căutare
De căldură şi de soare”
– E un spic de grâu, se pare.

– “Grăieşte, dar gură n-are,
Merge, dar fără picioare.”
– Ha, ha, ha, e o scrisoare!

– “Toţi m-aud, deşi sunt mut,
Căci mereu eu sunt bătut;
La necaz, la bucurii,
La moarte şi cununii.”
– Clopotul !
Care mai vii?

– Eu, se arătă şi prinţul
Cel isteţ, dacă mă vrei…
“Cu picioare, cine umblă,
În patru întâi, în două,
Şi la urmă în vreo trei?”

Cât de simplu ! Da’-mpăratul,
Să răspundă nu ştiu…

De atunci, copil deştept,
Mă-ntreb, nu cumva
Ştii tu ?

(după o poveste populară italiană)

Opera Apartinand Poezii pentru Copii | |

Recomandari

Cele mai vizualizate Poezii

Nici un Comentariu »



Lasati o Parere


Hosting oferit de CifTech