Inul şi cămeşa

Autor : Poezii pentru Copii

Inul: Ştii tu, cămeşă dragă, ce erai odată?
– Ce să fiu? Eram ceea ce mă vezi: cămeşă albă cu care se îmbracă oamenii.
– Nu-i aşa! Ai fost o sămânţă, apoi o buruiană clătinată de vânt ca toate buruienile: aşa naltă, supţirea, tocmai de potriva mea; erai in cu floricică albastră, draga mea. Când ai fost crescut şi copt, cum sunt eu acum, oamenii te-au smuls din pământ, te-au legat fuioare, te-au pus copăcel şi te-au lăsat la soare să te usuci. După aceea te-au culcat pe ţol şi te-au bătut cu beţe, ca să-ţi scoată sămânţa,; apoi, bătut şi stâlcit cum erai, te-au dus la baltă şi te-au pus în topitoare, unde-ai stat vro zece zile ca să te topeşti, adecă să-ţi putrezească hlujul. După asta, te-au scos şi te-au pus iarăşi la soare să te usuci, răzămându-te de gardul pe care eşti întinsă acum. Fiind uscat, te-au meliţat, şi hlujul tău s-a prefăcut în posderie, iară cojiţa ta în fuior. Femeile apoi te-au răgilat, te-au periat, te-au făcut fuior frumos şi moale ca mătasa, dinfuior te-au făcut caier, te-au pus în furcă şi au început a toarce, prefăcându-te în tort sau aţă. Tortul l-au depănat pe rişchitor, spre a-l face căleap; călepele s-au fiert cu leşie, să se înălbească, apoi le-au pus pe vârtelniţă, de pe care au început a le depăna pe mosoare, cu letca. De pe mosoare te-au urzit pe urzoi, apoi te-au luat şi te-au învălit pe sulul de dinapoi, punând vergelele printre pături, ca să nu hrentuiască urzala; şi fuscei pintre rost, ca să nu încâlcească natra. După asta te-au nevedit, trecându-te prin iţe şi prin spată; şi, cu ajutorul slobozitorului, al zăvorului şi al lopăţelei, te-au întins în stative, legându-te de sulul de dinainte, de unde se începe gura-pânzei. Călepele lăsate pentru bătătură, le-au depănat pe ţăvi cu sucala; apoi punând ţăvile în suveică, au început a ţese: adecă, a trece bătătura pintre urzală cu ajutorul tălpigilor, al scripeţilor şi al iţelor. Ca să se îndesască firele, bătătura se bate cu vatalele, între care e aşăzată spata. Şi iaca aşa te-au prefăcut în pânză. Când era cald afară şi frumos, femeile te-au dus la baltă şi te-au ghilit; apoi te-au fiert cu leşie şi iar te-au ghilit, până te-ai înălbit. Când erai albă cum trebuie, te-au uscat, te-au făcut vălătuc, te-au croit şi au făcut din tine ceea ce eşti acum.
– Mică buruiană, nu ştiu de unde ai mai scos atâtea despre mine!
– Hei, dragă, dar poate nu ştii că oamenii mai fac pânză şi din sora noastră cânepă şi din fratele nostru bumbac, ba şi din înghimpătoarea urzică, mai fac un fel de pânză. Dar în fabrici se ţes fel de fel de pânzeturi, mult mai uşor şi în timp mult mai scurt.
– Bre, multe mai auzi!
– Mai aşteaptă că n-am sfârşit încă. Din cămeşă sau rufă, peste câtva timp, ai să te faci tearfă, din care se face scamă pentru bolnavii din spitale şi pentru soldaţii căzuţi în bătălie. Apoi te caută ca iarba de leac să facă la fabrică din tine hârtie.
– Mare minune mi-ai spus, dragă buruiană, zise cămeşa. De-a fi aşa, apoi toate lucrurile nu sunt ceea ce se văd, ci altăceva au fost odată, altăceva sunt acum, şi altăceva au să fie.
– Tocmai aşa, soro!
– Gardul pe care eşti tu întins acum a fost altă dată pădure. Ce are să fie de acum înainte?
Mătasa: frunză de dud, intrată în pântecele unor gândaci… Varul ce-a mai fost înainte?… Dar funiile şi odgoanele?…ş.a.l
Femeile leneşe de la ţară au cântecul acesta:

Pusei pânza,
Când da frunza,
Ş-o gătii
La Sân-vasii (Sf. Vasile)
Şi-mi pâru că mă grăbii
Şi de lungă-i
Ca o pungă;
Şi de lată…
Toată-i spartă
Pe sulul de dinapoi
O sută de latunoi
Pe sulul de dinainte,
Cioprea le mai ţine minte.
Printre iţe şi-ntre spată,
Paşte-o iapă deşălată;
Pintre iţe şi fuscei
Paşte-o scroafă cu purcei…

Opera Apartinand Poezii pentru Copii | |

Recomandari

Cele mai vizualizate Poezii

Nici un Comentariu »



Lasati o Parere


Hosting oferit de CifTech