la cules nămeţi

Autor : Poezii pentru Copii

Un prieten mi-am făcut,
e un om şi-i…de zăpadă.
Dacă e aşa tăcut,
e că-i frig mereu
pe stradă.

I-am adus azi un fular,
la gât i l-am pus frumos.
Un cuvânt n-a scos măcar,
însă m-a privit
duios.

Are ochii din oglindă,
cioburi, două am găsit;
vreau ca lumea s-o cuprindă
când stă singur,
neclintit.

Eu, când mai vorbesc cu el,
ca să nu se plictisească,
mă aşez pe-un scăunel
şi-s atent:
o să zâmbească?

Da-i aşa de serios…
Ochii i se aburesc,
numai când îi zic, sfios,
la ureche,
că-l iubesc.

Câteodată se înclină,
în braţe parcă m-ar lua,
dar nu poate să mă ţină.
Dacă s-ar mai
îngrăşa…

De aceea-s hotărât:
o să chem câţiva băieţi
şi pornim numaidecât,
în deal, la cules

nămeţi…

Opera Apartinand Poezii pentru Copii | |

Recomandari

Cele mai vizualizate Poezii

Nici un Comentariu »



Lasati o Parere


Hosting oferit de CifTech