Mărul de aur

Autor : Poezii pentru Copii

A fost odat’…
Când să îţi spun
C-a fost îmi este tare greu,
Fiindcă nu trăiau pe-atunci
Nici mama mea, nici tatăl meu
Şi nici bunici n-aveam să-mi zică
De străbunici, ce-ar fi putut
Să ştie stră stră stră povestea…
Aşa c-o iau de la-nceput:

Cică pe-atunci, demult, cândva,
Într-un sătuc modest trăia
Un băiat harnic. În putere,
Muncea la oameni cu avere.
Făcea de toate…Să-ţi zic?, lasă,
Destul să ştii că, dup-un timp,
Cu două vaci s-a-ntors acasă.
Era un pic mai pricopsit,
Adică nu sărac lipit.
Avea, acum, de un’ să dea,
Străinului care trecea
Prin faţa casei, o ulcică
De lapte proaspăt şi-o pâinică.

Pe-acolo, nu se ştie cum,
O bătrânică-şi făcu drum,
C-un măr de aur în batic:
– Măicuţă, n-ai să-mi dai şi mie
De ale gurii, că-s bătrână
Şi, iaca, e o săptămână
De când n-am mai cerut nimic.
– Îţi dau, cu mare bucurie,
Cum fiul îi era plecat,
Răspunse maica lui. Fuguţa
Pe foc puse mămăliguţa
Şi-n cană lapte înspumat.

Bătrâna mulţumi, sărmana,
Şi, după ce sfârşi cu hrana,
Desfăşură pe pat broboada :
Un măr de aur din livada
Cea plină de minunăţii
A basmelor pentru copii,
Acolo,-n mijloc, strălucea…

– Ce-i asta, vai de soarta mea!
Rosti femeia speriată.
– Un măr de aur, făr-o pată!
Bătrâna glăsui smerit,
Ţi-l dau, că tu m-ai ospeţit.
Cu darul ăsta, fiul tău
Va-nzdrăveni pe-oricine cade
Bolnav la pat. Iar voi veţi fi
Bogaţi…

Când fiul reveni
Nu izbuti să-şi intre-n fire.
Un măr de aur? Şi-i al lui?
De zece ori dacă-i mai spui
Tot nu te crede. După-o vreme,
Au început oameni să-l cheme.
I-a vindecat de boli cumplite.
Cu mărul. Chipuri fericite,
Priveau spre casa lui cu drag.
De-aceea darul ce-l făcu
Bogat, fu pus în coş, pe prag.

Dar vestea se cam răspândi
Până la curte. Împăratul,
Invidios din cale-afară,
Trimise-un slujitor să afle
Ce fel de vrăji face băiatul
Cu “poama” lui şi…să i-o ia,
C-a vindecat destul cu ea.
Şi-apoi, nevoia cea mai mare
Chiar fata lui de “poamă” are.
Dar, cum, pe fata de-mpărat,
S-o vindece un măr…furat?
Bolnavă cum era, putere
N-ar fi avut nici zece mere,
De aur toate.

Ce să zic?
Că nu i s-a întâmplat nimic?
Minciuni un altul să vă toarne.
Eu ştiu că fetei două coarne,
De la cel măr au început
Să-i crească. Vai, cât de urât!
Un alt curtean de fruct se-atinse,
Doar, doar s-o-nzdrăveni şi el,
Când colo, ce mai lucrătură,
Crescutu-i-au coarne la fel.
Aşa se face că-mpăratul
Chemă, spăşit, la el, băiatul.
Să-l ierte şi, de are milă,
S-o vindece şi pe copilă.

Minune mare,-n mâna lui,
Avea altă putere mărul :

Puterea Binelui de-i spui,
Rosti-vei numai Adevărul.

după o poveste populară irlandeză

Opera Apartinand Poezii pentru Copii | |

Recomandari

Cele mai vizualizate Poezii

Nici un Comentariu »



Lasati o Parere


Hosting oferit de CifTech