Oblonitu-mi-a fereastra

Autor : Poezii pentru Copii

Oblonitu-mi-a fereastra
Gerul cu-a lui flori de gheaţă;
Şi în toată casa asta
Eu sunt singura viaţă.

Dac-ar fi un foc în sobă
Mi-ar pare că suntem doi,
Aş mai sta cu el de vorbă
Mai uitând cele nevoi.
Se arată-n neguri luna
Albe stelele sclipind
Şi de ger s-aud într-una
În pod corzile trosnind.

Se aude-n horn nebunul
Viscol aprig vâjâind
Şi din streaşini câte unul
Ţurţurii cum cad plesnind.

Sună crengile lovite
Uscat zgomot ca de oase
Şi vârtejuri repezite
Bat în uşă mânioase.
Ah! Mai vin odată, soare,
Peste albele grămezi;
Iarbă, flori nerăbdătoare
Stau mijite sub zăpezi.

Firea moartă o învie
Şi din crivăţul turbat
Fă-mi zefir. Iarnă pustie,
Du-te că m-am săturat.


Opera Apartinand Poezii pentru Copii | |

Recomandari

Cele mai vizualizate Poezii

Nici un Comentariu »



Lasati o Parere


Hosting oferit de CifTech