Poveste cu Moş Crăciun (folclor)

Autor : Poezii pentru Copii

Se spune că după un drum lung şi obositor Sf. Fecioară împreună cu Sf. Iosif au ajuns la Betleem, un orăşel situat mai jos de Ierusalim.
Simţind că i-a venit vremea să nască, Sf. Maria la rugat pe Sf. Iosif să găsească un sălaş unde să se adăpostească.
Au bătut din poartă în poartă, dar nimeni nu i-a primit. Ajunşi la casa lui Moş Ajun acesta i-a îndreptat la fratele său Moş Crăciun, deoarece el era sărac şi nu avea loc nici pentru copiii lui.
Pe la miezul nopţii au ajuns la Moş Crăciun, om bogat care avea case mari, grajduri pline cu vite şi o mulţime de oi. Cu toate acestea Moş Crăciun nu le-a dat adăpost în casă, i-a trimis în staulul vitelor.
Ziurel de ziuă Sf. Fecioară în ieslea cea săracă a născut pe Domnul Sfânt.
După ce Iisus a venit pe lume, grajdul s-a umplut de o lumină lucitoare ca lumina soarelui. În iesle s-au aprins zeci de făclii, iar paiele scânteiau ca nişte luminiţe.
Dimineaţă Moş Crăciun s-a dus să dea mâncare vitelor. A rămas mirat văzând grajdul înconjurat de o lumină neobişnuită, iar în iesle un prunc la care păstorii îngenuncheaţi se rugau. Îngerii din cer cântau din trâmbiţe cu flori de măr în mână.
Moş Crăciun şi-a adus aminte de cele spuse de proroci: “Dumnezeu va trimite pe pământ pe fiul său să mântuiască lumea. El se va naşte din Fecioară”.
A îngenuncheat alături de păstori şi cu lacrimi în ochi a cerut iertare lui Dumnezeu pentru fapta sa.
Pentru a-şi îndrepta greşeala, Moş Crăciun a hotărât să împartă averea copiilor. De atunci, în fiecare an, cu traista plină urcă în sannie trasă de cai albi şi colindă pământul în lung şi-n lat pentru a împărţi daruri copiilor.
După ce a murit, Moşul cel bun, a ajuns sus în ceruri de unde priveşte pe pământ să vadă ce fac copiii.
Un înger scrie într-o carte mare tot ce îi dictează moşul despre fiecare copil în parte: dacă s-a rugat, a ascultat părinţii, a învăţat la şcoală, într-un cuvânt faptele bune dar şi cele rele.
În noaptea de Crăciun coboară pe o rază de lună cu tolba plină de daruri până la pământ. Se urcă într-o sănioară care-l poartă pe la casele copiilor.
Pe Moşul cel adevărat de mult nu la văzut nimeni: deoarece Dumnezeu i-a dat harul de a se face nevăzut. El poate intra în casă pe fereastră, prin coşul de fum, pe gaura cheii sau chiar pe uşă. Lasă bradul încărcat cu beteală, beculeţe, daruri, sună din clopoţel, şi iese tiptil fără să fie văzut.
Când aud clinchete de clopoţel, copiii ştiu că Moş Crăciun a sosit cu daruri multe.
În amintirea acestui Moş bun, ziua în care se sărbătoreşte Naşterea Domnului se numeşte Crăciun.
Ziua premergătoare Crăciunului se numeşte Ajun deoarece Moş Ajun a călăuzit pe Sf. Fecioară şi pe Sf. Iosif spre casa lui Moş Crăciun.

Opera Apartinand Poezii pentru Copii | |

Recomandari

Cele mai vizualizate Poezii

Nici un Comentariu »



Lasati o Parere


Hosting oferit de CifTech