Poveste de iarnă

Autor : Poezii pentru Copii

Când ninge liniştit, ca-ntr-o poveste
Şi iarna-şi toarce caierul din cer,
Brăduţii în pădure-ncep să cânte
Colindul de Crăciun cu lerui-ler.

Securile în ei prind să lovească
Dar mută e durerea-n carnea lor
Căci nu-ndrăzneşte unul să crâcnească
În faţa loviturii de topor.

Sunt veseli toţi căci de o zi sau două,
Un zvon sau o scrisoare sau ce-o fi
Se strecură-n pădure. Veste nouă
Plutea prin cetini ca o boare, şi…

Ştiţi voi copii, ce aşteptau brăduţii
Înfriguraţi şi veseli? Eu vă spun
Că-l aşteptau în taină sărăcuţii
Pe cine credeţi? Chiar pe Moş Crăciun!

Păi se zvonise că în miez de noapte
Când lumea doarme, moşul va veni
Şi îi va umple de beteală, globuri
Şi de steluţe şi cadouri şi…

Şi lumânări strălucitoare, focuri
De artificii. O, ce feerie!
Şi cât de mult doreau să vină seara
Ce le-ar aduce-această bucurie!

Am să vă spun că şi la mine-acasă
Un brad micuţ îl aştepta zorit
Pe Moş Crăciun să-l umple de cadouri…
Dar moşul, bietul, nu a mai venit.

În miez de noapte Moş Crăciun porneşte
S-aducă-n lume-atâtea bucurii.
La uşa mea o clipă poposeşte.
O, Moş Crăciun, te-am aşteptat să vii.

Dar moşul n-a intrat la mine-n casă.
A fost doar la vecini, mi-aduc aminte!
Lăsase chiar un bileţel în uşă
C-ar fi ştiut că n-am fost prea cuminte…

A mai trecut un an şi-n casa mea
Un alt brăduţ ar vrea să strălucească
Am fost cuminte şi-am să ţin cu dinţii
Ca Moş Crăciun să nu mă ocolească!

Opera Apartinand Poezii pentru Copii | |

Recomandari

Cele mai vizualizate Poezii

Nici un Comentariu »



Lasati o Parere


Hosting oferit de CifTech