Singuratecii

Autor : Poezii pentru Copii

Pe lacul luciu, din grădina
Cu flori ce nu se mai clintesc,
O lebădă pluteşte
Iarăşi…

Atât de lin, de nelumesc,
Încât te-ntrebi: pe-acest tovarăş
Al veşnicei singurăţi,
Ce-l ţine, viu,
La suprafaţă?

Ce nălucire, pe-un tărâm
Pierdut sub lespedea
de gheaţă?

Pe boltă stelele-au pălit,
Ca scufundate-n neguri dese –
Doar un luceafăr, zămislit,
Din ou-nsingurării
Iese.

Azi, strălucirea şi-o împarte
Grădinii cu petale
Moarte

Şi-acestei păsări ce răzbate
Prin frigul sinelui, când toate,
În el, un astru,
Ard mocnit..

Aşa, mereu, la nesfârşit,
Se întâlnesc
Singurătăţi…

Când unul urcă înspre cer,
Coboară celălalt
Şi lasă,
Pe apa limpede a vieţii,
O urmă tristă,
Dar frumoasă…

La fel cum pasărea, pe locul
În care-a dat boboc o stea,
A înflorit din alba-i pană,
Prinzând puteri
Spre-a se-nălţa.

Grădina asta de-o priveşti,
Cu ochii tăi,
Ai să-i zăreşti:

O lebădă zvâcnind pe cer

Şi-n lac
Luceafărul stingher…

Opera Apartinand Poezii pentru Copii | |

Recomandari

Cele mai vizualizate Poezii

Nici un Comentariu »



Lasati o Parere


Hosting oferit de CifTech