Soarele, Luceafărul şi Corbul

Autor : Poezii pentru Copii

Dragi copii, asta e treabă?
Bine n-a-nceput povestea,
C-am dat iar de-un moş şi-o babă.

Cică-o babă-l aştepta
Pe moşneag c-un sac de griş…
Moşneagul, târâş-grăpiş,
La cocioabă se-ntorcea,
Când, să vezi, minune mare:
Săculeţul gol-goluţ
Şi tot grişul…pe cărare.

– Tare mai eşti mototol!
La el, baba se zburli,
Un lucru nu faci ca lumea,
Să mi-l strângi, fie ce-o fi.

Moşul-n cap se scărpină
Şi-napoi la drum plecă.
A cules cât a cules,
Fiindcă nu avea de-ales.
Un sfert. Dar ce-ntunecime!
Moşule, nu te văd bine!

– Nu pot singur, asta e,
Cu Luceafăru-aş avea,
Calea de mi-ar lumina-o,
Alt spor. Sigur că i-aş da-o
Pe cea mare de soţie…
Dintr-o dată, fu lumină.
Moşul strânse…
Dar, de frig,
De-acu se făcu covrig.

– Soare, dacă ieşi pe dată,
Să mă încălzeşti, ce fată
O să-ţi dau eu de soţie!
Din trei, pe cea mijlocie.
Dintr-o dată s-a-ncălzit…
Dar ce să te faci cu moşul,
Că de-acu’
E obosit.

– N-o fi pe aici vreun corb
Amator de-nsurătoare?
Gândi moşul, să m-ajute
Grişul tot să îl adun?
Ba, cum nu, pe nevăzute,
Corbul sacul l-a legat,
Pentru cea din urmă fiică.
Baba n-avu ce să zică,
Moşul ei… s-a descurcat.

Peste-o vreme, cum le merge
Fetelor, dorind să ştie,
Plecă moşul de acasă,
Săltând sub o pălărie.

La Luceafăr când ajunse,
Întrebă, dar fata mea?
– Face baie.
– Pe-ntuneric?
– Moşule, dar dumneata
Nu ştii, pe gaura cheii,
Eu, un deget de strecor,
Fac lumină în odaie…

Moşul fugi glonţ acasă,
Luă baba, o copaie
Şi o puse să se scalde
Noaptea, făr-o licărire,
Ca să poată el c-un deget –
Măcar de-ar fi fost subţire –
Printr-o gaură de cheie,
Să-i dea babei o scânteie.
Ce-i să-i dea, că nu mai are
Prostul, degetul cel mare…

Peste-o vreme vru să-şi vadă,
Moşul, ginerele Soare.
– Ce faci ginere? Dar fata?
– Cinăm. Ea, o tavă mare,
Peste burta lui încinsă,
Nici n-aşează că-s şi gata
Prăjiturile…

Întinsă
Fu şi calea înapoi.
Dacă tot erau doar doi,
Moşul zise către babă:
– Peste burta mea, degrabă
Să pui tava aia plină…
Baba nu se-mpotivi,
Luă tava de pe foc
Şi i-o puse pe buric…
Cât de tare răcni moşul
În cuvinte cum să zic ?

După ce s-a vindecat,
Dorul pentru-a lui mezină
Îl făcu pe moş să plece
De acasă… Cin’ să-l ţină?
– Bine ai venit, tătucă,
Zise Corbul bucuros.
Bine te-am găsit, dar zi,
Cu fata te porţi frumos?
– Cu ea, ca şi cu matale.
Ostenit-ai, văd, pe drum,
Hai că îţi întind culcuş,
În copacul nostru-acum.

Pe o creangă, într-o rână,
Moşul cât o fi dormit,
Nu ştiu. Baba îl găsi
Pe jos, cam înţepenit.

după o poveste populară bielorusă

Opera Apartinand Poezii pentru Copii | |

Recomandari

Cele mai vizualizate Poezii

Nici un Comentariu »



Lasati o Parere


Hosting oferit de CifTech