Vacanţă la bunici

Autor : Poezii pentru Copii

Cât de mult aştept eu vara
Perpelindu-mă aici
Să se isprăvească şcoala
Să plec iute la bunici.

La bunicii de la ţară
Unde, de când eram mic,
Merg în fiecare vară
Să mă zbenguiesc un pic.

Pe la ei e verde totul
Şi pe deal şi pe câmpie
Când adie uşor vântul
Inspir puf de păpădie.

Merg adesea în pădure
Cu bunicul după lemne
Mă opresc să culeg mure
Dar bunicu-mi face semne.

Vrea să ţin cu dânsul pasul
Şi să-mi intre în cap bine
Că de mă-ntâlnesc cu ursul
N-o să fugă el de mine.

Mă şi scald în iazul rece
De la marginea pădurii
Iar când năduşeala-mi trece
Dorm puţin în podul şurii.

Fructe multe-s în livadă
Şi mănânc pe săturate
N-aş vrea mama să mă vadă
Că nici unele nu-s coapte.

Noaptea este răcoroasă
Stelele-s ca licuricii
Nici nu intru bine-n casă
Şi-adorm în poala bunicii.

Mă trezesc de dimineaţă
Şi bunica-mi dă mâncare
Sunt atent la ce mă-nvaţă
Apoi ies în graba mare.

Animalele din curte
Par mereu nerăbdătoare,
Chiar dacă sunt foarte multe,
Să mă joc cu fiecare.

Adun ouă din cuibare
Aşezându-le în coş,
Cred că şi de-aş fi mai mare
Mi-ar fi frică de cocoş.

A venit la noi poştaşul
Cu o geantă în spinare
Să-l anunţe pe bunicul
Că i-a sosit o scrisoare.

A trecut pe lângă mine
Bunicului să i-o dea
Nu cred că veştile-s bune
Vine tata să mă ia!



Lasati o Parere


Hosting oferit de CifTech