Cu morţii

Autor : Alexandru Macedonski

Cu viii nu mai am de-a face
De mult,

Şi foarte des, când totul tace,
Chemând pe morţi, ce dorm în pace,
I-ascult.
Din gropi ei vin şi mă-nconjoară,
Ei vin,

Când liliacu-n noapte zboară,
Când dealu-n umbră se-nfăşoară
Deplin.
Din lumea lor necunoscută,
Răsar,

Şi când şoptesc cu voce mută
Poema cea nepricepută
Tresar.
Îi simt pe loc ce au să vie,
Căci sunt

Ca un parfum de vecinicie
Sau ca o floare-albăstrie
În vânt.
Pe zidul alb de la odaie,
Urcând,

Zăresc uşoara lor văpaie
Verzuie, oacheşă, bălaie,
Pe rând.
Cu totul osebiţi de lume,
Uşori,

Dorinţi, nici griji n-au să-i consume,
Suavi ca nişte dulci parfume
De flori.
Sunt din atome nevăzute
Ţesuţi,

Ş-amestecaţi pe întrecute,
Resimt plăceri necunoscute,
Tăcuţi.
Iubind simţirea ce mă poartă
Spre ei,

Sunt însetat de-aceeaşi soartă,
Căci nu se află-n lumea moartă
Mişei.
O! morţi frumoşi, veniţi întruna…
Cu voi

Nu vine ura, nici minciuna
Să răscolească iar furtuna
Din noi.

Opera Apartinand Alexandru Macedonski | |

Recomandari

Cele mai vizualizate Poezii

Nici un Comentariu »



Lasati o Parere


Hosting oferit de CifTech