Intrebare!

Autor : Emilian Robert Vicol

De ce, oare ,
Cand in ceruri nu-i un soare,
Inima in piept ma doare ?
De ce, oare !?
Mort sa fiu, tot n-am scapare
De dusmani si suparare.
De ce, oare !?
Eu, un prost, ca fiecare
I’mi prefac iubirea-n floare.
De ce, oare !?
Ma gandesc doar la plecare,
La ce-o fi cand omul moare.
De ce, oare !?
Viata-ti da o limba, care
Te indeamna la-ntrebare:
De ce, oare !?
Lumea-ti pare mult prea mare
Si nu ai de ea scapare.
De ce, oare ?
De ce, oare ?
În piept inima te doare,
Ai dusmani si suparare,
Î-ti prefaci iubirea-n floare,
Te gandesti cand omul moare,
Stii ca n-ai defel scapare
S-un raspuns la intrebare:
De ce, oare ?
Ma intreb fara-ncetare
Ce e viata, ce e lumea,
Ce sunt eu, ce-i fiecare,
Ce e dealul, ce e culmea,
Ce e omul pe pamant,
Ce inseamna frunza-n vant,
Ce e moartea cat esti viu,
Ce e viata as vrea sa stiu,
Ce sunt eu, ce suntem toti,
Ce inseamna sa fim morti,
Ce sunt fapte,
Ce sunt lucruri,
Ce sunt soapte,
Ce sunt trucuri,
Ce-i lumina,
Ce-i o floare,
Ce e vina,
Ce-i un soare,
Ce-o sa vina, ce-o sa fiu,
Ce-o sa treaca, ce-o sa stiu …

…………………………………………………

O-ntrebare de mi-o pun,
Naste alta intrebare.
Si de vreau raspuns sa-mi spun,
Mor de lunga-mi asteptare.

Dar ramane o-ntrebare
Ce si-o pune fiecare:
“De ce, oare ?”

Opera Apartinand Emilian Robert Vicol | |

Recomandari

Cele mai vizualizate Poezii

Nici un Comentariu »



Lasati o Parere


Hosting oferit de CifTech