Iambul

Autor : Mihai Eminescu

De mult mă lupt cătând în vers măsura,
Ce plină e ca toamna mierea-n faguri,
Ca s-o aştern frumos în lungi şiraguri,
Ce fără piedeci trec sunând cezura.

Ce aspru mişcă pânza de la steaguri,
Trezind în suflet patima şi ura ­
Dar iar cu dulce glas îţi umple gura
Atunci când Amor timid trece praguri!

De l-am aflat la noi a spune n-o pot;
De poţi s-auzi în el al undei şopot,
De e al lui cu drept acest preambul ­

Aceste toate singur nu le judec…
Dar versul cel mai plin, mai blând şi pudic,
Puternic iar de-o vrea e pururi iambul.



Lasati o Parere


Hosting oferit de CifTech