Psalmul XIX – Doinaş

Autor : Ştefan Augustin Doinaş

Nascut in cer,dar exilat de Tine
pe-acest pamant de spaime si infrangeri,
ce-ai vrea sa fac? Sa-nfasor in suspine
caderea din gradina Ta cu ingeri?
Sa-mi pun subtilul suflet sa-si deplanga
logodna cu materia natanga?
Sa urlu? Sa blestem?

Nu, Doamne. Clipa
da tuturor pret salbatic: gura
in sarutare poate fi aripa
unui heruv care-ntrecand masura
indoaie un alt cer ce de deschide
la mangaierea maninii mele-avide.

Da, Doamne: jos, la marginea luminii,
eu aflu-n zorii zilei, beat de roua,
vazutele: femeia, ursii, crinii,
granitul fara varsta, luna noua,
si tot ce-i frumusete intrupata
crescand si apunand cu mine-odata.

Daca, trezit din timpul fara capat,
voi fi chemat in rai, strigat pe nume,
ingaduie, Stapane, sa-mi recapat
acelasi trup ce l-am avut in lume:
ca sa domneasca-n veci la vami natale
lucrarea cea dintai a mainii Tale.



Lasati o Parere


Hosting oferit de CifTech