Ecce tempus – Voiculescu

Autor : Vasile Voiculescu

Numai in arbori inelele anilor
mereu se largesc.
In trupul meu timpul sporeste subtire
de la o zi mai firav – la alta, subt crugul ceresc.

Tinere sunt inca, tinere toate popoarele –
¬Eu, fiul lor, cat de batran!
Muntii mai cresc, cu umbrele lor, din adancuri.
Nici frunte, nici inima n-am sa-i ingan.

Fosforul si apa, carbunele, galbenul sulf
de subt scoarta in lamura dau.
Stihiile, ele mai cred in obsteasca porunca.
Eu trepte in sus – nu reiau.



Lasati o Parere


Hosting oferit de CifTech