Nea Mărin şi PPC

Autor : Amza Pellea
Mă frate-miu, sînt amărît rău, mă! Da’ amărît rău de tot, de tot! că-mi zicea mie ăl bătrin a lu ăl bătrin:
– Mă, nepoate, nu pune mă la inimă, că năcazurile sînt multe şi viaţa ie singură.
Aia ie cu năcazurile! Multe-n viaţa mea, şi cît putui aşa făcui, cît putui.
Da’ să-ntîmplă cîte-o daravelă, de nu pot să n-o bagi in samă. Că nu poţ întodeauna să faci pe surdu şi pe orbu, ştii? Să-ntîmplă cîte una, de nu poţ să n-o pui la inimă. Stai o ţîră că-ţ spui!
De cîte ori mă duceam pi la fi-miu Marinel, şi, cînd fu-n şcoală, şi pe urmă, mai tîrziu, pi la armată, trăgeam şi io ca omu pi la neamuri, pi la cunoscuţ, pe unde apucam. Da’ să-ntîmpla cîteodată de nu poate omu să te primească. Nu poate, are şi iel ale lui şi nu poate!
E, cînd nu găseam, ma duceam la ‘otel. Aci, la ‘otel, cînd te duci, dacă nu cunoşti, ştii, dacă nu cunoşti şi vrei odae, ca să-ţ dea, trebuie să-i dai. Ca să-ţ dea iel ţie odae, trebuie să-i dai şi tu lui. Bască banii pentru odae, care merg la stat. Ăla ie preţu la odae, plăteşti şi gata. Da’ trebuie să-i dai în plus.
Că odată unu mi-a zis de la obraz, că io nu pricepeam.
– Mă nene, zice, te văd băiat deştept! şi dupa buletin văd că ieşti oltean.
– Aha! zic io. Sînt!
– Pă’ atunci, nu ţ-a ruşine?
– Pă’ di ce, zic io, di ce să-mi fie?
– Să poate să nu-l cunoşti dumneata pe Tudor Vladimirescu?
– Pă’ cum să nu-l cunosc, zic io, că şi iel tot oltean d-al nostru fu!
– Pă’ atunci de ce nu-l bagi în buletin? zice iel.
– Pe cine? zic io.
– Pe Tudor Vladimirescu!
– Cum vine asta? zic io.
– Mă nene, zice iel. Ai douăşcinci de frangi?
– Am! zic io.
– Şi cine ie pe iei?
– Tudor Vladimirescu, zic io.
– E! Chiteşte-l frumos şi pune-l în buletin, că altfel nu se eliberează camera săptămîna asta! Ş-afară plouă şi-n gara nu ie voie, ştii?!
Ce dracu ierea să fac! I-am dat douăşcinci de frangi şi mi-a dat odae.
Pă urmă veneam la ‘otel, gata, învăţasem lecţiia la istorie! Făcea Tudorică săracu rost de odae, imediat! Mă gîndeam io-n mintea mea a proastă – mă, pentru ăştia s-o fi sculat Vladimirescu la razmeriţă?
Da’ nu numa la ‘otel, peste tot unde te duceai, trebuia să stai cu mîna-n pozinar. Bacşiş, de! Auz, „bacşiş”! Sună al dracu de urît! Bag sama că ăsta nu ie cuvînt românesc, prea sună aşa pe sub mînă, bacşiş!
Acu-n urmă, cînd aflai că s-a hotărît să fîrşim odată cu obiceiu ăsta, mă bucurai din cale-afară! Gata! zic io, intrăm şi noi în rîndu lumii, scăpăm de ruşine! Că d-aia sînt amărît! Da’ amărît rău, rău de tot!
Mă duc acu fr’o săptămîna la oraş, să-mi cumpăr o coasă. Cumpăr io coasa şi mă întîlnesc cu Gheorghe a lu Ciupitu de o ţine pe Mariţa lu Porunghelu, de făcea îngheţată ş-o vindea pe oauă!
Zice Gheorghe:
– Mă nea Mărine, hai pînă pleacă trinu, să bem şi noi o bere! Fac io cinste!
– Hai mă! zic io.
Bem noi cîte o halbă, mai fac io cinste cu una.
– Plata, zic, că vine trinu!
Vine ospătaru şi mîzgăleste un bon acolo. Zice:
– Douăşcinci de frangi!
– Ia dă bonu-ncoa, zic io, şi mă uit lung la iel şi pe urmă la peretele din faţă, pe care scria frumos cu litere de tipar:
NU NE JICNIŢ, NU PRIMIM BACŞIŞ!
Mă uit pe bon, socoteala bună: patru halbe, pai’şpce frangi, un franc patruzăci, remiză, nouă frangi jumătate, PPC. Cu totu, douăşcinci de frangi.
– Mă frate-miu, zic, ce ie asta di la urmă?
– PPC, zice el.
– Pă’ noi nu mîncarăm aşa ceva!
– PPC, zice el, atîta face: nouă frangi cinzăci.
– Pă’ pe ce? zic io.
– Pe PPC! zice iel.
– Pă’ pe ce, mă n-auz? că noi beurăm bere ş-atît. Iote ce-i! Io-ţ dau nouă frangi jumate, da’ spune-mi şi mie ce ie asta PPC ca să nu ramîn prost!
– Dă banii! zice iel sirios, şi-ţ spui.
– Na! Acuşica spune.
– Mă nene, zice iel. Ştii şi matale că noi nu mai primim bacşiş, că nu ie frumos.
– Foarte bine, zic io.
– S-atunci, zice iel, trecem pe listă PPC.
– Şi ce ie asta?
– Foarte simplu, zice iel, PPC, poate pică ceva, asta ie PPC, poate pică ceva!
Auz mă frati-miu, adevărată vorba din bătrîni, că lupu îşi schimbă păru, da’ năravu ba!
D-aia zic io, că ăstora le-ar trebui un PAM, adică poate-i află miliţia, ş-atunci poate le pică ceva care să-i dezveţe de nărav! Să-i dezveţe de nărav, aia ie!

Opera Apartinand Amza Pellea | |

Recomandari

Cele mai vizualizate Poezii

Nici un Comentariu »



Lasati o Parere


Hosting oferit de CifTech