Căldură mare

Autor : I. L. Caragiale
Termometrul spune la umbră 33 de grade Celsius… Sub arşiţa soarelui, se opreşte o birje, în strada Pacienţei, la numărul 11 bis, către orele trei după-amiaz’. Un domn se dă jos din trăsură şi cu pas moleşit s-apropie de uşa marchizei, unde pune degeteul pe butonul soneriei. Sună o dată… nimic; de două, de trei… iar nimic; se razimă în buton cu degetul, pe care nu-l mai ridică… În sfârşit, un fecior vine să deschidă.
În tot ce urmează, persoanele toate păstrează un calm imperturbabil, egal şi plin de dignitate.
 
Domnul: Domnu-i acasă?
Feciorul: Da, dar mi-a poruncit să spui, dacă l-o căuta cineva, c-a plecat la ţară.
D. : Dumneata spune-i c-am venit eu.
F. : Nu pot, domnule.
D. : De ce?
F. : E încuiată odaia.
D. : Bate-i să deschidă.
F. : Apoi, a luat cheia la dumnealui când a plecat.
D. : Care va să zică, a plecat?
F. : Nu, domnule, n-a plecat.
D. : Amice, eşti… idiot!
F. : Ba nu, domnule.
D. : Zici că nu-i acasă.
F. : Ba-i acasă. domnule.
D. : Apoi, nu ziseşi c-a plecat?
F. : Nu, domnule, n-a plecat.
D. : Atunci e acasă.
F. : Ba nu, da n-a plecat la ţară, a ieşit aşa.
D. : Unde?
F. : În oraş!
D. : Unde?!
F. : În Bucureşti.
D. : Atunci să-i spui c-am venit eu.
F. : Cum vă cheama pe dv.?
D. : Ce-ţi pasă?
F. : Ca să-i spui.
D. : Ce să-i spui? de unde ştii ce să-i spui, daca nu ţi-am spus ce să-i spui? Stai, întâi să-ţi spun; nu te repezi… Să-i spui când s-o-ntoarce că l-a căutat…
F. : Cine?
D. : Eu.
F. : Numele dv.?…
D. : Destul, atâta! mă cunoaşte dumnealui… suntem prieteni…
F. : Bine, domnule.
D. : Ai înţeles?
F. : Am înţeles.
D. : A!… Spune-i că să ne-ntâlnim negreşit.
F. : Unde?
D. : Ştie dumnealui… Da să vie neapărat.
F. : Când?
D. : Când o putea.
F. : Prea bine.
D. : Ai înţeles?
F. : Am înţeles.
D. : A!… şi dacă vede pe amicul nostru…
F. : Care amic?
D. : Ştie dumnealui!… să-i spuie că nu s-a putut reuşi cu afacerea ştiută nimic, fiindcă am vorbit cu persoana… Nu uita!
F. : Se poate să uit?
D. : …şi zice că acuma e prea târziu, dacă n-a venit la vreme; căci dacă venea măcar cu câteva zile înainte, altă vorbă!… poate că s-ar fi putut… Ţine minte!
F. : Ţiu, domnule…
D. : …deoarece nu plecase încă mătuşa persoanei care s-a dus pentru ca să dea arvună tutorelui minorilor, şi el nu aflase încă, deoarece nu-i spusese nepotul cucoanei, cu care era afacerea ca şi terminată, dacă mai avea răbdare până luni seara, când trebuie neapărat să se-ntoarcă avocatul, fiindcă s-a dus cu o hotărnicie; dar acuma, cu regret, este imposibil din mai multe puncte de vedere, care le ştie dumnealui… Aşa să-i spui.
F. : Bine, domnule…
 
Domnul pleacă… Feciorul dă să-nchiză… Domnul se-ntoarce.
D. : A!…ştii ce? nu-i spune nimic, fiincă poate nu ţii minte exact persoanele. Trec eu mai bine deseară să-i spui… La câte vine d. Costică seara la masă?
F. : Care d. Costică?
D. : Stăpânu-tău.
F. : Care stăpân, domnule?
D. : Al tău… d. Costică.
F. : Pe stăpânu-meu nu-l cheama d. Costică, e propitar…
D. : Ei! şi dacă-i propitar?
F. : Îl cheamă d. Popescu.
D. : Şi mai cum?
F. : Cum, mai cum?
D. : Fireşte… Popescu, propitar… bine… şi mai cum?
F. : Nu pot să ştiu.
D. : Nu-l cheamă Costică Popescu?
F. : Nu.
D. : Nu se poate.
F. : Ba da, domnule.
D. : Apoi vezi?
F. : Ce să văz?
D. : Îl cheamă Costică?
F. : Ba, Mitică.
D. : Mitică?… peste poate!… Ce stradă e aici?
F. : Numarul 11 bis…
D. : Nu e vorba de 11 bis…
F. : A zis domnul că nu vrea să pună 13, că e fatal.
D. : N-are-a face 13… Eu te-ntreb de stradă. Ce stradă e asta?
F. : Strada Pacienţii…
D. : Strada Pacienţii?… imposibil!
F. : Nu, domnule, e strada Pacienţii.
D. : Atunci, nu e asta.
F. : Ba-i asta.
D. : Nu.
F. : Ba da.
D. : Eu caut din contră strada Sapienţii, 11 bis, strada Sapienţii, d. Costică Popescu.
F. : Aşa?
D. : Aşa.
F. : Atunci, nu e aici.
D. : Foarte bine.
Domnul pleacă şi merge la birje. Birjarul doarme pe capră. Caii dorm la oişte.
 
Domnul: Haide, birjar!
Birjarul: Nu slobod… este mustiriu, mo roc…
D. : Care mustiriu?
B. : Nu ştii la mine, mo roc…
D. : De unde l-ai luat?
B. : Ghe acolo, mo roc…
D. : Apoi, nu sunt eu?
B. : Ie! la domnu este, mo roc…
 
Domnul suie… Birjarul trage bice… Caii se deşteaptă şi pornesc. Domnul se ridică-n picioare, la ceafa birjarului.
 
D. : Ascultă-mă; ştii dumneata unde e strada Pacienţii?
B. : Ala nu ştii, mo roc…
 
O babă trece. Domnul opreşte birja.
 
Domnul: Mă rog, jupăneasă, ştii dumneata unde e strada Pacienţii?
Baba: Asta e, măiculiţă.
D. : Ei, aş!… Teribil e de ramolită!… Mână-nainte, birjar!
 
Birja porneşte, Domnul face semn să oprească la o băcănioară în colţ, unde pe prag moţăie la umbră un băiat cu şorţul verde.
 
Domnul: Tânărule, ce stradă e asta?
Baiatul: Strada Pacienţii…
D. : Eşti un prost!… Înainte, birjar!
 
Birja merge încă o bucată bună… Un sergent de stradă stă pe o bancă la poarta unei curţi mari. S-a descălţat de cizme, să-şi răcorească picioarele. Domnul face semn; birja opreşte.
 
Domnul: Sergent!
Sergentul: Ordonaţi!
D. : Mă rog, nu ştii dumneata unde e strada Pacienţii?
S. : Chiar asta e.
D. : Imposibil.
S. : Da domnule, asta e.
D. : …la d. Popescu, numărul 11 bis…
S. : Ei, da, mai în sus, pe mâna stângă, nişte case galbene-n curte, cu marchiză.
D. : A!… Atunci feciorul e un stupid!… Mersi!… Întoarce, birjar!

„Moftul român”, 1901, 18 mai; vol. Momente (1901), Momente, schiţe, amintiri (1908)

Opera Apartinand I. L. Caragiale | |

Recomandari

Cele mai vizualizate Poezii

Nici un Comentariu »



Lasati o Parere


Hosting oferit de CifTech