N-ai pe cineva

Autor : Toma Caragiu
Stimaţi ascultători vă spun de la început că n-am pe nimeni nicăieri. Nici la telefoane, nici la instalaţii gaze, nici la OCL, nici la OCTS, la nici o altă instituţie oricâte iniţiale ar avea, n-am!
 
Spun asta că să auda şi amicul meu, domnul „n-ai pe cineva”. Acuma că suntem între noi putem vorbi deschis. Omul ăsta a devenit o obsesie a mea, sau dacă vreţi c-un termen mai modern – angoasa vieţii mele. Aud refrenul ăsta, „n-ai pe cineva” de dimineaţă până seara, mai des că o porumbiţă cât o bobiţă! Domnul „n-ai pe cineva” a insistat să mă convingă că e foarte bine să ai pe cineva, care să aibă şi el pe cineva pe lângă altcineva… undeva… chiar din clipa în care vi pe lume. Nici n-apuci să faci ochi şi te ia sora în primire: ce dai buzna aşa tinere nou născut, ai răbdare, ai răbdare, e tovarăşul înainte. Şi după ce te naşti trebuie să ai pe cineva care să te ia în braţe – nu mama, nu tata, poate să fie şi adjunct care să te ia în braţe şi hopa sus! Fără avizul braţelor de muncă. N-ai pe cineva, hopa prin concurs. Concursul se ţine joi şi postul e ocupat de marţi.
 
Domnia sa, domnul „n-ai pe cineva” îmi argumentează că până la urmă şi cele mai simple elemente ale materii, vezi oul, au pe câte cineva. Strămoşii oului contemporan l-au avut pe Columb, c-alminte nu intra în istorie, intra în omletă. Fenomenul s-a extins şi la regnul animal. Cum amicul meu vorbeşte curent canina – scris, citit – mi-a relatat ce i-a mârâit la ureche un câine-lup: „Şti problema care mă frământă? De ani de zile stau în comun c-un foxterier pensionar şi aş vrea să mă extind. N-ai pe cineva?…” Şi în sectorul mitologic. „N-ai pe cineva”, întreabă o vrabie zglobie, „să dau şi eu examen de stewardesă pentru un cocor Boeing, ciripesc în patru limbi europene, vezi, rândunelele se duc şi eu tot în pomul de la universitate.”
 
De-abia am reuşit să scap de domnul „n-ai pe cineva” şi m-a interceptat doamna. „N-ai pe cineva la „Steaua fără nume” şi dacă nu măcar un mecanic la Ciclop că ăştia sunt bine cu toată lumea. Ştiţi, am vrea să-i facem pe nepoţeii mei solişti de muzică uşoară, bineînţeles dacă noră-mea naşte gemeni.” Sau stai puţin! Poate ai pe cineva pentru Fane. Fane care a făcut la Constanţa şcoala aia de lupte mare. N-ai pe cineva să-l repatrieze la căpitănia postului Cişmigiu colţ cu Atlantic Bar?
 
N-ai pe cineva, care să aibă pe cineva, pe lângă altcineva… undeva… Gata, gata! Şlagăr mare domnule, şlagăr mare! Poate-l cânt la un festival internaţional şi iau marele premiu! Morcovul de aur…
 
Gata, gata, plec acasă că… mai stau de vorbă cu soţia mea, mai vorbim despre una, despre alta. Cum am vorbit şi aseară despre căznicia noastră fericită şi-am întrebat-o la un moment dat dacă n-ar fi bine s-avem şi noi un copil. Şi ea mi-a răspuns: „Da, Toma, da. N-ai pe cineva?…”

CU: Toma Caragiu
TEXT: Dan Mihăescu, Grigore Pop

Opera Apartinand Toma Caragiu | |

Recomandari

Cele mai vizualizate Poezii

Nici un Comentariu »



Lasati o Parere


Hosting oferit de CifTech