Un telefon discret

Autor : Toma Caragiu

Icoane pe sticlă… icoane… Aşa zic şi eu afacere… (formează la telefon)
– Alo Marcel?
– Da.
– Mişu la telefon… vorbesc de la un telefon public, sunt la Satu-Mare, scurt. Pot să-ţi procur nişte vestigii, ieftine…
– Ce măi?
– Nişte… reminiscenţe sticlă…
– Aha… Martini. Ia-mi şi mie câteva să…
– Da… numai la băutură ţi-e capu’. Am nişte racile domnule… racile. Chestii d-ălea care nu ne mai dezbărăm noi şi ne critică, le iau ieftin la prima mână.
– Aha, înţeleg, ca la mare…
– Da, da, nu înţelegi nimic. Ce am venit la Satu-Mare ca să iau ceasuri, ce eşti nebun?
– Eh, atunci?
– Vorbesc de la un telefon public.
– Ahh… şi te plouă acolo…
– Păi, nu plouă! Cum o să plouă…
– Ah, la Bucureşti plouă, rău de tot.
– Eh, da, da… observ că plouă pe banii mei.
– Păi spune, ce e?
– Păi cum sa-ţi explic?…
– Păi oricum.
– Marcel, tu crezi în cineva pe lumea asta?
– Cred, în Maricica.
– Eh, mi-ai luat de grijă, minune, minunea asta cu Maricica… Lasă-mă cu Maricica că-nebunesc! Marcel… pot să-ţi procur…
– Ei, ce?
– Păi asta e, ce… ce… Nişte vederi cu ramă de se pun ele în casă pe peretele de la răsărit.
– Eu pe peretele ăla pun frigiderul.
– Nu… eşti contra mea, eşti contra mea… eu ştiu unde pui tu frigiderul Marcel… Nu toţi oamenii pun frigiderul pe peretele ăla unde când intră cu botezul se duce drept acolo.
– Eh, în baie?…
– Eşti nebun! Cum o să intre cu busuiocul în baie, cap de rumeguş! Marcel, Marcelică… Mişu la telefon…
– Da măi, tu…
– Nu ştiu, eu nu-ţi cunosc părinţii dar despre tine am auzit c-ai fost premiant în liceu, fi atent la ce-ţi spun… Când zic Maramureş, tradiţie, artă, artă primitivă, tu la ce te gândeşti?
– Hmm… la Maricica…
– Lasă-mă doamne cu Maricica că-nebubesc!
– De ce să te las băi?! De ce să te las?! Mă iubeşte, o iubesc… de ce să te las?
– Marcel, fi atent Marcel că-ţi dau de-nţeles. Daca-aş zice luate-ar dracu’, ar fi păcat…
– Păi normal, ce ţi-am făcut?
– Şi nu pot să-l omor că-i departe… Marcel, fi atent. Zic Maramureş, tradiţie, ape, munţi… că mai ascultă vreo-unu… localnici peste tot, şi-n casă la câte-un localnic… la câte-un localnic în casă… eh, ce găseşti la un localnic în casă?
– Palincă…
– Dacă mai zici odata palincă te strâng de gât prin telefon!… Atâta şti, palincă şi Maricica! Mai bine erai mistic, înţelegi? Mistic! Mistic!!
– Păi nu sunt măi…
– Păi, puteam să am eu norocul ăsta? Dute la dracu’!
– Ba du-te tu la dracu’!
– Unde să mă duc eu Marcelică?
– La dracu’…
– Aha… hai că începi să intri pe drumul cel bun. Eşti pe-aproape Marcelică, pe-aproape, fi atent… unde să mă duc eu Marcelică?
– La dracu’…
– Aha! Eh, eu zic ceva invers…
– Aha… vrei să te împaci?
– Nu, vreau să te otrăvesc Marcel, vreau să… Fi atent Marcelică, fi atent, stai că te iau altfel. Fi atent că nu mai am decât doi polei. Ascultă, tu ai văzut la televizor serialul ăla cu unul care avea ceva pe cap?
– Da, Kojak…
– Omule, ăla n-avea nici păr, darămite…
– Mite ce?
– Mite… nu că poate să-nebunească omu’! Poate să-nebunească omu’! Ascultă Marcel, stai că te iau altfel, am găsit – Bucureştiul, Bucureştiul îl cunoşti, opera, opera şti unde e?
– Da.
– E, ce e vizavi de operă?
– Restaurantu’ Opera…
– Eram sigur… Ascultă consumator ramolit, dar lângă restaurant, alături, când o iei pe strada sfântul Elefterie, subliniez sfântul Elefterie, ce e?
– Un părculeţ…
– Bravo Marcel… bravo Marcelică, aşa este, un părculeţ, da aşa e. Şi când intri-n părculeţ… înţelegi? Eh, eu pot să-ţi procur…
– Castane…
– Asta este!… Asta este!… Castane! Uite de ce dau eu 200 de lei la telefon ca să te întreb pe tine dacă nu vrei să-ţi aduc castane de la Satu-Mare. Marcel urmăreşte-mă că nu mai am bani…
– Ce să te urmăresc, eu-s de la miliţie?…
– Marcel, Marcel stai, stai că te iau altfel… E ziua ta.
– Pe 29 mai.
– Când vrei tu…
– Nu e când vreau eu, ţi-arăt şi buletinul dacă vrei…
– Nu, te cred Marcelică, te cred, nu, nu trebuie să-mi arăţi, nu trebuie să-mi arăţi… eşti în elementul tău… Vin, Maricica alături, pe masă vin…
– Roşu…
– Roşu, roşu… cum vrei tu… de care bei tu. Tu închini un pahar. Fi atent… închini un pahar de vin!
– Da.
– Zi mă închin!!
– Da domne, ce mare lucru?
– Îmi vine rău… îmi vine rău! E complet idiot, e idiot complet… Marcel, Marcel, stai că te iau altfel. Nu ai vin…
– Cum să n-am eu?! De ce să n-am eu, bă, vin?!
– Ho stai! Stai, presupunem că n-ai vin, na!
– Păi am bere…
– Nai nici bere! N-ai nimic lacomule! N-ai nici bere, nici vin, nimic! Nici un fel de băutură şi Maricica a fugit cu unu-n provincie… Tu nu te rogi să-i calce tramvaiul?
– Numa’ pe el…
– Normal… Eh, şi cum te rogi?
– Călca-l-ar tramvaiul…
– Răule! Răule! Si nu-l calcă… renunţi?
– Nu…
– E, ce zici? Cum te rogi tu?
– Arde-l-ar focul…
– Păi nu e frumos…
– Da, da’ s-o ia pe Maricia e frumos?
– Păi nu e, nu e… şi atuncea tu zici – dă Doamne! Doamne să-l calce tramvaiul! Zi!
– Să-l calce…
– Să te calce pe tine de idiot!… Zi după mine! Dă…
– Dă…
– Doamne…
– Doamne…
– Stop!! Stop!!! Aici am vrut s-ajung. Am nişte poze cu omu’…
– Cum adică, tu şti cu cine-a fugit Maricica şi mi-ai ascuns…
– Eşti nebun… eşti nebun. Am poze cu ălălaltul, cu…
– Da’ ce sunt doi?
– Unul singur… celălalt… singuru’! singurul!…
– Da, ce să zic, mare lucru să ai poza mea…
– Da, bravo Marcel, bravo Marcel, va să zică tu eşti un Dumnezeu…
– Da, sunt…
– Bine! Bine! Atunci făţi icoane pe sticlă la Foto Buzeşti să vezi dacă ţi le cumpără cineva. Marcel, alo Marcel? Marcel?? Na, că s-a-ntrerupt. Tocmai acuma când plecaseră şi ăştia din jur. Marcel?? (bate în telefon, apoi formează din nou) Alo? Alo? Mişu! Mişu! Cum care Mişu? Mişu Mateiescu, Oraca, colegul tău. Marcel? Marcel, fi atent că pot să vorbesc c-au plecat toţi. Vreau să-ţi procur nişte icoane vechi pe sticlă. Marcel? Nu e Marcel? Nu e casa Marcel? Nu e o casă? Da’ ce e?… Tovaraşul ofiţer… vă rog să mă iertaţi… am greşit!…


CU: Toma Caragiu, Octavian Cotescu
TEXT: Petre Bărbulescu Conti

Opera Apartinand Toma Caragiu | |

Recomandari

Cele mai vizualizate Poezii

Nici un Comentariu »



Lasati o Parere


Hosting oferit de CifTech