Legenda Mureşului şi a Oltului (folclor)

Autor : Fără categorie

Trăia odată un împărat pe vârful unui munte, într-o cetate cu două turnuri. Şi odată, într-o vară, a plecat împăratul acela la război şi nu s-a mai întors.
Împărăteasa a trimis soli în toate părţile, să dea de urma soţului ei, şi s-au dus solii cercetând până la marginile lumii, şi s-au întors după vreme îndelungată, fără bucurie.
Şi avea împărăteasa doi copii, care se jucau în ţărână când a plecat tatăl lor să se războiască; iar acum erau mari şi flăcăi de însurătoare. Unul crescuse în turnul dinspre miazănoapte, celălalt în turnul dinspre miazăzi, şi amândoi erau feluriţi la fire şi la gânduri, dar unul şi unul la chip şi la făptură.
Şi s-au înţeles ei să plece de-a lungul lumii şi să caute pe tatăl lor. Mama lor a plâns şi de bucurie, şi de durere când a aflat de hotărârea lor; de bucurie că are flăcăi atât de vrednici, şi de durere, că se temea să nu-i piardă. Dar i-a povăţuit să se ţie veşnic împreună, cum ţin boii la jug, şi veşnic drumul unuia să fie drumul celuilalt. Şi i-a binecuvântat şi le-a dat voie să plece, şi iarăşi i-a sfătuit să meargă în tovărăşie nedezlipită, şi au plecat flăcăii.
Dar abia părăsiră cetatea părinţilor şi au început să nu se înţeleagă la drum, căci erau feluriţi la fire şi la gânduri. Cel crescut în turnul dinspre miazănoapte a apucat-o pe partea unde fusese turnul în care a crescut.
Pe unul îl chema Mureşul, pe celălalt Oltul.
Şi de acolo, din creştetul muntelui, li s-a despărţit cărarea, că Mureşul a pornit spre miazănoapte, iar Oltul spre miazăzi. Şi era Oltul sfărâmicios şi iute din fire, şi a apucat nebuneşte la vale, spre ziuă senină, iar Mureşul era întunecat cu inima şi liniştit ca noaptea paşnică, şi a apucat încet, încet, spre miazănoapte.
După câtăva vreme însă, pe Mureş l-a ajuns dorul de frate său şi i s-a întristat sufletul şi de aceea s-a întors spre miazăzi să-şi afle fratele. Şi nu l-a mai aflat, ba şi-a pierdut şi calea şi a apucat în altă parte, tot liniştit şi cu inima în pace.
Dar mama lor, când a văzut că s-au despărţit chiar la casa părintească, a alergat să le curme drumul, dar nu era chip să-i ajungă, mai ales că ei fugeau în două părţi. Şi a plâns împărăteasa […], şi într-acel minut, amândoi băieţi s-au făcut râuri şi râuri au rămas […].

Opera Apartinand Fără categorie | |

Recomandari

Cele mai vizualizate Poezii

Nici un Comentariu »



Lasati o Parere


Hosting oferit de CifTech